Tinerii mimează mai mult independenţa şi nonconformismul, dar sînt mai dependenţi ca oricînd de cuibul părintesc şi mai fragili ca oricînd în faţa societăţii. Studenţii fac manifestaţii nu ca să schimbe regimul, ci ca să îşi vîndă voturile pe burse. Gospodinele visează mai mult în faţa televizorului şi consumă mai multă cafea. Intelectualii visează mai puţin, fac mişto de concepte altădată sfinte, precum "democratizare", "societate civilă" sau "deschisă"... sau marele hit al anilor '90 - "schimbarea mentalităţilor"... şi consumă mai multă băutură proastă. Florin DUMITRESCU Ceea ce mi se pare schimbat (printre multe alte lucruri, dar nu putem vorbi acum despre toate) este faptul că România seamănă tot mai mult cu un fel de ţară din lumea a treia, în care o bogăţie enormă este concentrată în puţine mîini şi în care categorii foarte numeroase ale populaţiei sînt lăsate fără nici o protecţie în faţa dificultăţilor vieţii urbane. Această situaţie nu se datorează doar moştenirii comunismului tîrziu ceauşist care a ruinat ţara, dar şi faptului că o mare parte a elitelor produse de comunismul tîrziu n-au fost foarte diferite de cele produse la începutul secolului al XX-lea de noul stat român "modern" care a fost obiectul observaţiilor vitriolante ale lui Caragiale... Există un fel de fatalitate culturală (sau a culturii "civice") care ar merita studiată nu de către un străin ca mine, ci de toţi cei care pretind în România că lucrează întru mai buna înţelegere a ţării lor. Această permanenţă culturală este încarnată de exemplu în corupţia generalizată. În această problemă, nimic nu s-a schimbat pe malurile Someşului, Dîmboviţei, Mureşului, Crişului sau Dunării... Mutaţia spectaculoasă a aspectului străzii (înmulţirea restaurantelor, a barurilor normale sau "cu fete", a discotecilor, a buticurilor de tot felul şi a supermagazinelor etc.) nu poate disimula (decît poate