Într-o vreme, o vedeam pe Iuliana Ciugulea foarte des la televizor - avea, aproape în fiecare zi, cîte un material generos în cadrul Ştirilor Pro TV în care prezenta cîte un spectacol de teatru. Tonul era encomiastic, de fiecare dată festiv, de aveai impresia că te afli întotdeauna în faţa unui eveniment epocal, iar regizorii sau actorii invitaţi să spună două vorbe în faţa microfonului erau periaţi sistematic şi fără menajamente de către reporteră. Oricum, era cam ciudat un asemenea interes acordat de Ştirile Pro TV teatrului (şi numai teatrului, pentru că alte evenimente culturale nu-şi găseau locul în cadrul acestei emisiuni) şi eu puneam această apetenţă pe seama vreunei fantezii cultural-teatrale de-a lui Adrian Sîrbu sau, mai degrabă, pe seama legăturilor de prietenie pe care boss-ul Pro-ului le avea cu lumea teatrului şi care se cereau astfel onorate. (Pentru un om de afaceri cum e Adrian Sîrbu, prietenia se află în strînsă legătură cu interesul practic şi, în acest sens, semnificativ este cazul lui Dinu Săraru - scriitorul, dramaturgul şi fostul acţionar la Banca Religiilor - de care şeful Pro-ului se simte profund ataşat şi care, prin urmare, a avut ani buni o sinecură pe post de director al Editurii Fundaţiei Pro, pînă cînd i-a revenit directoratul Teatrului Naţional.) De la o vreme, însă, Iuliana Ciugulea a dispărut de pe ecranele televizoarelor, pentru a apărea, de curînd, la - surprize, surprize - România 1. Aici face o emisiune de sine stătătoare, în care invită echipa care a realizat un spectacol (actori şi regizor) la o discuţie liberă pe marginea acestuia. Am văzut săptămîna trecută o astfel de discuţie cu Sanda Manu şi echipa de actori care joacă într-un spectacol de-al ei. Oamenii erau decontractaţi, fireşti, îşi permiteau să flecărească sau să glumească unul pe seama altuia. Mi-a plăcut, prin urmare, că erau ne-teatrali şi nu erau pătrunşi,