Dupa care s-a declarat filosemit, iar cateva zile mai tarziu, la Forumul Integrarii in Uniunea Europeana, C.V. Tudor s-a straduit sa para cat mai proeuropean in discursul sau, adoptand tonul unei fratietati politice cu toate fortele politice care vor acest lucru. Aceeasi cumsecadenie de fatada a afisat-o si la turnirul discursurilor consacrate Zilei Nationale in Parlament. Discursul lui a fost vizibil caznit, fiindca, indiferent ce parere are Vadim Tudor despre capacitatea sa de adaptare la imprejurari, stilul e omul, iar omul e cum e. Nu-mi propun aici sa fac analiza stilistica pe acest discurs, la fel cum nu cred ca e cazul sa discutam despre filosemitismul lui C.V. Tudor. El declara atat cat poate de nonsalant lucruri diferite la date diferite. Dar, in esenta, discursul lui politic rimeaza cu ideile care stau la baza Uniunii Europene tot atat cat ideile altor sefi de partide din alte tari europene care au castigat simpatii si voturi zadarand xenofobia compatriotilor lor si care acum incearca sa-si faca ochi de cumetri cu Uniunea Europeana.

C.V. Tudor, care poate face figura de om politic in Romania, n-are experienta unui Le Pen care stie cu exactitate cat ii e plapuma de lunga in Franta. Cand a candidat ca finalist la presedintia Frantei, Le Pen stia ca va pica pe locul doi. C.V. Tudor in schimb s-a jeluit aproape doi ani ca n-a devenit presedintele Romaniei fiindca, spunea el, au fost fraudate alegerile in favoarea lui Ion Iliescu. Or, asta n-o credeau nici macar apropiatii lui din PRM. Incat, politic vorbind, el e mai degraba un caz, decat gestionarul unei directii. Sa ne amintim ca in '90 C.V.T. era, politic vorbind, un disponibil. Sansa lui a fost ca trecutul lui saptamanist si legaturile revistei Saptamana cu Securitatea l-au facut inavuabil pentru partidele nou aparute. El s-a intors la directia nationalist-securistica fiindca, pur si simplu, si