Simpozionul international Post-totalitarism in arhitectura. Orasul uman in secolul 21, organizat de Institutul Cultural Goethe la inceputul saptaminii trecute, a prilejuit dezbaterea unor probleme importante legate de locuire. In conditiile in care majoritatea spatiilor post-comuniste cunosc in actualitate o dezvoltare arhitecturala cel putin discutabila, unul dintre principalele subiecte abordate a fost necesitatea articularii unui limbaj coerent care sa accentueze caracterul urban, cu toate implicatiile sale.
Arhitectilor romani care au participat la aceasta manifestare, nume reprezentative pentru domeniu (Serban Sturza, presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania, Emil Barbu Popescu, rectorul Universitatii de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu“, Augustin Ioan, Stefan Ghenciulescu, Serban Tiganas, s.a.) li s-au adaugat participanti vest-europeni si nu numai, care au venit cu o alta perspectiva asupra conditiei orasului post-totalitar. Neil Leach, arhitect si profesor la Bauhaus, Dessau, Miroslav Cikan, arhitect din Praga, Franz Ullrich, arhitect si reprezentant al Ministerului de Interne al Landului Bavaria, daca ar fi sa mentionam doar citeva nume, au incercat o abordare diferita a paradoxurilor arhitecturale pe care le implica spatiul in permanenta tensiune intr-un oras in cautarea identitatii.
Bucurestiul, posesor al unei mosteniri de arhitectura totalitara „demna de invidiat“, daca ar fi sa luam in considerare numai Casa Poporului, a doua cladire ca marime din lume, a fost poate spatiul cel mai adesea citat pentru a sugera confuzia arhitecturala si discontinuitatea traditiei culturale. Pe linga pozitiile teoretice, legate de o anumita filozofie a locuirii si de implicatiile ideologice ale arhitecturii, au existat si propuneri concrete de re-valorificare a spatiilor existente sau de innoire a patrimoniului actual. Augustin Ioan, puternic
