Ni se spune ca ar fi obtinut rezultate remarcabile. Stim intr-adevar ca Ministerul de Interne a fost mai eficient decat celelalte la insusirea recomandarilor Uniunii Europene, dar nu este foarte clar daca aceste realizari sunt meritele domnului Farcas. Putinele sale aparitii publice au creionat personalitatea unui inalt functionar public tanar si destul de putin sigur pe sine, incapabil sa se indeparteze de limba de lemn oficiala. Pentru o tara care trebuie sa se angajeze cu toate fortele pe calea integrarii, era nevoie de o personalitate impozanta, de cineva capabil sa coordoneze eforturile tuturor ministerelor si tuturor agentiilor guvernamentale, cineva cu o viziune strategica, in stare sa sugereze directiile de urmat si nu doar sa bifeze indeplinirea masurilor hotarate de primul ministru sau de Günther Verheugen. Nu putem decat sa ne dorim ca Alexandru Farcas sa ne infirme scepticismul si sa se dovedeasca un adevarat om politic, dar deocamdata nu putem scapa de temerile ca a fost numit acolo doar pentru ca este "omul lui Adrian Nastase" numit pe un post ocupat pana nu demult de un om "al lui Ion Iliescu". Desigur, ramane si suspiciunea ca Hildegard Puwak, experta in arta supravietuirii politice, va cauta sa-l domine din birourile partidului pe tanarul ministru lipsit de autoritate. Singura lui speranta este ca Vasile Puscas sa-l sprijine cu propria experienta.

Pentru alegatori si observatori nu este valabila insa decat constatarea ca partidul de guvernamant nu a avut la indemana o personalitate de marca pe care s-o numeasca intr-o functie atat de importanta. Nu a avut, sau nu a vrut sa aiba, caci personalitatile sunt mai greu de controlat, iar in PSD singurele personalitati permise sunt cele ale baronilor locali de tipul Nicolae Mischie si Dumitru Sechelariu. Grosul plutonului, mai ales in aparatul guvernamental, trebuie sa fie alcatuit din personaje c