Nu-mi era cunoscuta aceasta anecdota, ce ar fi circulat in jur de 1950 "in lagarul socialist", cum sustine cel care o relateaza, medicul francez Iulius Rosner, originar din Romania (n.1922, emigrat in 1962), autor al unei foarte interesante carti de memorii de curand aparuta in Franta (Dans les coulisses du rideau de fer, Autopsie dun régime totalitaire, Ed. Le Cherche Midi, 2003). Întamplarea a facut sa o citesc insa concomitent cu eseurile memorialistice publicate la Bucuresti de B. Elvin sub un titlu camusian, Datoria de a ezita*. Fara a compara cele doua scrieri, oricum complet diferite ca formula, registru si tonalitate, am incercat totusi sa-mi imaginez, un pic si in gluma, desigur nu prea buna, in care anume dintre cele trei categorii si-ar fi situat scriitorul bucurestean episodul trecerii prin partidul comunist (cat despre Iulius Rosner, a carui carte ar merita sa fie cat mai curand tradusa in romaneste, el crede despre sine ca a fost "cinstit si comunist, dar nu inteligent", iar cand a devenit inteligent, ramanand insa cinstit, n-a mai fost comunist; adaug ca ii cunoscuse pe Elena si Nicolae Ceausescu in august 1944, cand acestia fusesera gazduiti de el o noapte, ca sarcina de partid!).
Dar n-am ajuns la nici un rezultat, nimic nu se potrivea, nici chiar cu libertatile permise de o gluma, fie aceasta si una nelalocul ei. Devenit in 1946, la 19 ani, "un sincer si convins comunist", B. Elvin a fost exclus din partid in 1953, ca "gresit incadrat", "burghez nefericit" si "dusman strecurat". Mai tirziu, in epoca recuperarilor, a rezistat invitatiilor (presiunilor) de reintrare in partid. Oare pentru ca devenise "inteligent"?! Si a rezistat si tentatiei, de fapt posibilitatii, de a parasi Romania: fie prin exilare (i se face, in timpul unei calatorii, propunerea sa "ramana" in Berlinul occidental), fie prin plecare in Israel (B.Elvin este prescurtare
