Ingropat cum se afla, pe jumatate, in pamint, pavilionul central al ROMEXPO seamana cu o enorma nava circulara, cu un Titanic afundat in mare (dar inca… plutitor!) sau – mai bine – cu un fel de Arca a lui Noe plina cu obiecte de tot felul, in functie de tirgurile gazduite aici non-stop. Ca la fiecare sfirsit de noiembrie (si anume de cind Tirgul Gaudeamus si-a parasit – din pacate – „albia“ traditionala din cladirea Radiodifuziunii) – o Arca a cartilor! Aburii toamnei si rafalele de ploaie marunta au invaluit-o si-n acest an, parca dupa un scenariu misterios, fabulos, mitologic…
O data intrat, sus, inaintea coboririi versantului de scari pe care se ajunge in vasta suprafata de expunere, vezi ce se ascunde in burta Chitului (ca sa mai ramin o clipa in registrul simbolic!): labirintul circular al standurilor incarcate cu carti, afise, „banner“-e, cu baloane si stegulete fluturind deasupra lor, cu lume multa viermuind pe culoare, rasfoind, cumparind, discutind, ascultindu-i pe oratorii care prezinta titluri noi. Si: pe primul inel suspendat, ca o galerie care inconjoara la inaltime pavilionul – Salonul Presei, cu standuri ale ziarelor, ale posturilor de radio si de televiziune. Aici e lumea monitoarelor, a microfoanelor si a statiilor de amplificare, aici panourile sint acoperite cu colaje din pagini de gazete, aici vedetele media vorbesc cu aplomb si dau autografe. Pe inelul urmator, si mai aproape de cupola salii, revine tirgul de carte, cu editorii mai mici, dar – adeseori – mai inventivi: o „sala de lectura“ virtuala, cu acces gratuit la Internet, locuri in care copiii au la indemina creioane, „carioci“ si carti de colorat (vizavi de standurile de la care parintii pot cumpara cele necesare pentru continuarea activitatii acasa!), retele de difuzare, un anticariat s.a.m.d. Plus barul central, din mijlocul parterului cel scufundat, plus celelalte cafenele
