Speram sa ajungem ziua in care vom sarbatori 1 Decembrie intr-adevar fericiti. Ziua in care sa nu mai avem parte de festivisme ridicole, de discursuri stereotipe in limbaj greu digerabil - discursuri pe care le auzim de altfel an de an - rostite cu mult patos. Speram sa ajungem ziua in care sa nu mai fim tratati ca o natie de hamesiti, al caror vot poate fi cumparat cu o sarma si o tuica date pomana din grija partidului. Sa ajungem ziua in care nu vom mai fi tratati ca o natie de tampiti care nu inteleg ca, de fapt, tot ei scot banul din buzunar pentru aceste acte publice de caritate. Sa ajungem ziua in care toti cetatenii acestei tari, care simt si gandesc romaneste, sa isi permita sa mearga de 1 Decembrie la Alba Iulia, ca la o Mecca a romanilor de pretutindeni, pentru a sarbatori si a se bucura de Ziua nationala. Sa isi permita sa manance ce, cat si unde vor, sa nu se mai calce in picioare asteptand un blid de mancare, la care isi taraie si copiii dupa ei. Sa ajungem ziua in care banii publici sa nu mai fie directionati spre spectacole cu iz electoral, in vremuri in care nu sunt fonduri nici pentru pensii, nici pentru medicamente, nici pentru un trai la limita decentei. Sa ajungem sa traim ziua in care starea de normalitate va fi instituita de sus in jos, ziua in care de 1 Decembrie nu vor mai fi fabricati generali, pe banda rulanta, cand, si in institutiile militare, se vor face avansari doar pe criterii de profesionalism. Nu intrebati pe ce criterii au primit unii gradul de general din 1990 incoace. Daca, eventual, veti fi luati in seama, vi se va raspunde, asa cum ni s-a raspuns noua in urma cu un an si ceva, ca acestea nu sunt informatii de interes public... Si asta in conditiile in care exista oameni valorosi blocati in grad de ani si ani de zile. Dar asta este o problema care nu are sau ar trebui sa nu aiba nimic in comun cu 1 Decembrie... Pentru ca nici unu