Cine a fost Carmen Sylva? Regina, muza, scriitoare, mecena? Putini concurenti germani, participanti la concursurile cu public foarte la moda in zilele noastre, ar putea sa bifeze, fara ezitari si fara indoieli, toate variantele de raspuns ale intrebarii de mai sus. In Romania, numarul stiutorilor ar fi – din motive lesne de inteles – ceva mai mare.

In jurul anului 1900, Carmen Sylva figura pe lista celor mai ilustre doamne ale Europei, in compania unei Sarah Bernard, a imparatesei Elisabeta a Austriei, a legendarei Sissi, a Berthei von Suttner, pacifista si militanta pentru drepturile femeilor... „O fiica a Nordului. Regina a Orientului“, o magulea emfatic excentricul Pierre Loti pe Elisabeta I a Romaniei – intrata in istoria culturii sub pseudonimul pe care singura si l-a atribuit.

Insa, peste figura, destinul si istoria celei dintii regine a Romaniei moderne pare a se fi asternut uitarea desi, in 1998, o splendida expozitie de fotografii organizata la celebrul Muzeu Ludwig din Köln si albumul-catalog editat la Steidl Verlag readuceau in actualitate colectia de fotografii a printilor de Wied si imaginile reginei Elisabeta a Romaniei, in cele mai diverse ipostaze, perfect inscenate: regina in costum national, in excursie, la vinatoare de ursi, in scurtul exil la Venetia, dupa ce regele si curtea se impotrivisera casatoriei printului mostenitor Ferdinand cu Elena Vacaresco, preferata reginei. Apoi regina la castelul Peles, in atelierul ei, in camera de lucru, in salonul de muzica, cu tinara pianista Aurelia Cionca, din nou la Peles, in sala de onoare, unde, pe scara spiralata, poate fi zarit si George Enescu tinar...

Expozitia de fotografii de la Muzeul din Köln (metropola in care, in octombrie 1869, fusese aranjata intilnirea „intimplatoare“ a viitoarei regine cu Printul Carol al Romaniei) a facut publicului cunostinta cu „imaginile“ reginei