Romanul care l-a impus definitiv pe Salman Rushdie (n. 1947, Bombay) în lumea literară a fost Copiii din miez de noapte, distins cu râvnitele Booker Prize (1981) şi The Booker of Bookers (1993). Din opera lui, în colecţia „Biblioteca Polirom” au apărut romanele Ruşinea (2001), Ultimul suspin al maurului (2002) şi Harun şi Marea de poveşti (2003). Tot în 2003 a apărut, în aceeaşi colecţie, masivul roman Pământul de sub tălpile ei, versiunea românească fiind semnată de anglista Antoaneta Ralian, ale cărei hărnicie, răbdare şi calitate a traducerii nu încetează să ne stârnească admiraţia.

În ziua de Sf. Valentin 1989, Vina Apsara, idol al muzicii rock, dispare în Mexic în timpul unui devastator cutremur. Este chiar începutul cărţii lui Salman Rushdie; de la acel eveniment, autorul se întoarce înapoi cu patru decenii, spre a recupera istoria Vinei şi a lui Ormus Cama, excepţionalul muzician şi partener, pierdut şi regăsit de mai multe ori de-a lungul unei fulminante cariere. O istorie de iubire ce-l va urmări toată viaţa şi dincolo de moarte.

Naratorul este Rai Merchant, fotograf şi prieten din copilărie al celor doi, amant sporadic al Vinei, însoţitor, martor, descriptor, un alter ego al autorului. Povestirea traversează marile mituri ale modernităţii, cei trei protagonişti migrând din Orient (Bombay) spre Occident (Londra, Manhattan), alegându-şi (ca şi autorul) printr-o selecţie radicală, noul sol al rădăcinilor native. Moderne divinităţi, figuri exemplare ale mitologiei contemporane, Vina şi Ormus dau glas marilor provocări ce-au marcat epoca, precum explozia muzicii rock, pop şi reprezentaţiile contraculturii pe scena unei lumii pradă insecurităţii, a unui pământ ce brusc începe să tremure sub tălpile tuturor. Poate cel mai ambiţios din bibliografia lui Rushdie, romanul face din muzică un limbaj apt să reviziteze nu numai toate culturi