Pe piaţa de carte românească, volumele de istorie au un statut particular. Sigur, este, pe de o parte, statutul ingrat al cărţii în genere: tiraje mici - uneori confidenţiale -, condiţii tehnice adeseori la limita inferioară, distribuţie la limita vizibilităţii. Cartea de istorie mai este, suplimentar, grevată de ceva aparte: multe apariţii care mărturisesc, tacit, despre o impostură editorială ce tinde să devină modă. Nu mă refer numai la producţiile senzaţionaliste (şi fără altă valoare) care inundă tarabele - de la volume despre dacii care vorbeau latina înaintea romanilor şi pînă la radiografii ale împărţirii lumii la Malta de masoni, evrei şi mari puteri oculte. Mai este o categorie: dat fiind că anumite grade didactice sînt condiţionate de apariţia cîtorva cărţi cu numele pretendentului, la edituri cu nume care de care mai fistichii, cu sedii prin apartamente la periferia Capitalei sau oraşelor de provincie, apar cărţi publicate doar ca să fie acolo, la sivi-ul viitorului lector, conferenţiar sau profesor. Ce vor cîştiga citindu-le studenţii care, probabil, vor fi obligaţi să le cumpere - nimeni nu se întreabă. E drept, piaţa decide - noroc că piaţa nu vede aceste cărţi aproape niciodată. E destul că ele vor rămîne în biblioteci - şi crima este comisă oricum. Va veni vremea să tratăm şi cîteva astfel de cărţi, pentru că lucrurile trebuie spuse pe numele lor; dacă e vorba de trişorii, trişorii le vom numi. Şi poate, cu atît mai mult, sîntem datori să semnalăm calitatea, acolo unde ea este. Cărţile ce urmează o ilustrează. Dar, înainte de cărţi, există editurile: iar cele trei care au pus pe piaţă aceste cărţi sînt printre editurile noastre cele mai harnice în a prezenta episoade din acest interminabil serial care este istoria - a noastră şi a lumii. Editurile care au serie de istorie trebuie, în opinia mea, felicitate ori de cîte ori se iveşte prilejul; l