- partea internaţională a ediţiei jubiliare - Am învăţat, din frecventarea asiduă a tîrgurilor de carte, că, în asemenea ocazii, trebuie să ai neapărat cîteva ţinte fixe şi un scop principal. Cînd nu te gîndeşti la contracte sau la agenda de întîlniri, e bine să ai dinainte măcar o listă de cărţi dorite de mult (căci, pînă una-alta, nu s-a impus criteriul strict de expunere a ultimelor apariţii) şi o "direcţie" suficient de motivantă. Lista am bifat-o. Cu puţin noroc, o veţi regăsi în lunile următoare în paginile Dilemei. Iar direcţia mi-am fixat-o în funcţie de programul scriitorului spaniol Luis Landero, prezent la "Gaudeamus", la invitaţia Institutului Cervantes, cu ocazia traducerii, la Humanitas, a romanului său de debut, Jocuri ale vîrstei tîrzii. Landero e un optzecist atipic. Intrat relativ tîrziu în viaţa literară madrilenă, a debutat după 40 de ani, cu acest roman, tradus rapid în peste 10 limbi şi care a primit în 1990 Premiul Naţional de Literatură şi Premiul Criticii. Cărţile care au urmat (Cavalerii norocului, Între rînduri, Ucenicul vrăjitor, Chitaristul) au făcut din scriitor una dintre referinţele obligatorii ale literaturii spaniole de azi. Şi totuşi, Luis Landero nu pare deloc un clasic în viaţă. Ştiu din dosarele de presă că nu-i plac interviurile. Îl obosesc şi nu sînt niciodată transcrise cum trebuie. "Gaudeamus" îi aminteşte de Tîrgul de Carte de la Copenhaga. Colorat (poate prea), zgomotos (sigur prea), împrăştiat (dar aerisit) "Gaudeamus-ul 2003" - cu intrare, Internet şi telefoane internaţionale gratuite, cu aleile sale botezate cultural, cu grupuri şi grupuscule îndreptîndu-se ezitant spre lansări simultane, ce se suprapun cu mese rotunde mai mult mimate, din lipsă de timp - e cu totul alt oraş decît cel pe care Landero şi-l imaginase la Madrid, citind Cioran în spaniolă. O luăm abrupt pe strada Mihail Jora, colţ cu Dimitrie Gusti -