Se spune că diferenţa dintre a-ţi aduce aminte şi a-ţi aminti este că în primul caz ştii în mod empiric unde ai fost şi ce ai făcut, în vreme ce în al doilea caz retrăieşti efectiv momente din trecut. Pot spune cu toată sinceritatea că cele două săptămîni petrecute în Marea Britanie la începutul acestei veri fac parte din acea categorie privilegiată de amintiri care nu implică doar procesele mecanice ale memoriei obiective, ci şi fluxul dezordonat al memoriei afective. Drept pentru care, deşi îmi este foarte simplu să îmi amintesc şi să surprind diverse momente care ar merita să fie împărtăşite, ceea ce mi se pare dificil este să surprind savoarea clipei şi profunzimea experienţei - acel mister inerent unor amintiri atît de bogate şi de valoroase. Dacă ar fi să mă pronunţ asupra unui aspect al acestei călătorii care m-a impresionat mai mult decît altele, cred că acesta ar fi oamenii pe care am avut prilejul să îi cunosc, care, am senzaţia, au constituit esenţa experienţei britanice. Dar mi-a fost dat să întîlnesc într-o perioadă atît de scurtă de timp un număr atît de mare de oameni cu adevărat remarcabili. Trebuie să încep prin a-i menţiona pe Sally şi James, gazdele noastre, a căror ospitalitate şi generozitate sînt greu de exprimat în cuvinte şi cărora în fond le datorăm şansa de a-i fi cunoscut pe toţi ceilalţi. Continuu cu Şerban Cantacuzino şi Alina Cojocaru - doi dintre românii pe care i-am întîlnit în timpul şederii în Anglia care m-au impresionat enorm. Cu domnul Cantacuzino, plecat din ţară în pragul celui de-al doilea război mondial, am avut o discuţie despre trecutul, prezentul şi viitorul României aşa cum le percepe generaţia noastră. Discuţia a avut pentru mine o valoare deosebită, adusă pe de o parte de cei de vîrsta mea exprimîndu-şi în mod liber şi sincer ideile, şi pe de altă parte de Şerban Cantacuzino care, deşi perfect la curent

cu s