Astfel s-ar putea subintitula "experimentul britanic" aflat în al treilea an de existenţă şi bazat pe ideea niciodată învechită (a Fundaţiei Culturale Române, în acest caz) de a recompensa valoarea tinerilor români. Iar dacă recompensa îmbracă forma unui "stagiu de documentare" de două săptămîni în Marea Britanie, cu atît mai bine. Cu toate imaginile şi impresiile încă vii în minte, îmi este poate nu foarte uşor să redau experienţa într-o manieră obiectivă. Dar poate că nici nu va fi cazul. La urma urmelor, cele două săptămîni în Anglia, fie în Greywell, satul pitoresc din sudul Angliei în care am fost găzduiţi cu multă bunătate de conţii de Malmesbury, fie în Winchester College, în Salisbury, Oxford sau Londra m-au ajutat să scap de stereotipuri, conştientizînd, dincolo de diferenţele specifice, valoarea umană - individuală şi colectivă - în ideea că "întregul reprezintă mai mult decît suma părţilor". În ceea ce mă priveşte, mărturisesc că pornisem la drum cu deja celebrele prejudecăţi tipologice privind Anglia şi enlgezii: vedeam parcă înainte-mi, cu o nelinişte alimentată de rîsetele zglobii şi uşor snoabe ale pasagerilor englezi ai British Airways din spatele nostru, spectrele unor stăpîni feudali scorţoşi, închistaţi în nostalgia vechiului imperiu... De parcă ideea părăsirii confortului "casei părinteşti" pentru două săptămîni nu era de natură să sperie suficient adolescentul tehno-urbanizat excesiv din mine... Însă toate acestea aveau să fie spulberate în curînd. Zborul a fost minunat, graţie şi personalului îndatoritor şi profesionist al liniilor aeriene britanice, iar pe aeroportul Heathrow, după îndeplinirea formalităţilor care au durat în total cu puţin sub o oră, ne aşteptau, aproape gata să renunţe, cei doi soţi Malmesbury, Sally şi James. De fapt, era să nu ne găsim unii pe ceilalţi - noroc cu pozele noastre pe care aceştia le primiseră, deşi au f