Sînt unele rate cu adevărat mici şi curate ca batistele spălate cu un detergent ieftin şi de trei ori mai eficient. Între treij' şi şaij' de mii bucata, ratele de care vorbim stau întinse, la distanţă de o lună, timp de trei ani pe bugetul familiei, încercînd să acopere preţul la vreun fier de călcat, mixer, epilator sau, lux curat, robot de bucătărie. Acum poţi să iei orice, dar absolut orice, în rate. Cu excepţia, bineînţeles, a vreunui apartament sau a unei case. De la calculatoare, firmele de calculatoare s-au mişcat printre primele, maşini de spălat, biblioteci şi canapele, CD playere, pînă la lucruri importante, adevărate investiţii pe termen lung: o pereche de silicoane cu ajutorul cărora orice femeie ar putea să concureze de la egal la egal cu o crăiasă a filmelor porno. Fără avans, fără girant, obiectul dorinţei poate fi al tău făcînd uz doar de adeverinţa de salariu. Firmele de aparatură electrocasnică se bat acum nu în preţul sau calitatea produselor ci în sistemul cît mai avantajos de a le plăti. Spoturile şi panourile outdoor care vorbesc despre rate sînt pe cale de a deveni pentru nervii consumatorului ceea ce sînt deja reclamele la detergenţi. Ele ne dau nişte rate de nu le vedem, dar le simţim, rate cît un piticanius ceasornicus, rate fixe, rate în lei, rate curate. În plus, îl scot pe girant din calcul, făcînd-o pe biata nevastă din clip să arate ca o proastă, spre deosebire de cea din reclama la Dave care pare o femeie inspirată. În ultimul an au crescut cu 300 la sută creditele acordate de bănci pentru a plăti obiectele pe bucăţi. Dintre acestea multe sînt cele la produse cu valori mici cum ar fi maşinile de spălat sau televizoarele. Chestie care este fireşte de bine pentru consumatorul care exersează în mic relaţia cu banca, unde merge, fie şi indirect, să ceară nişte bani şi îl învaţă să se gîndească lună de lună că are nişte lei de pus