Totos. Era o toamna tarzie, cu un soare bland si multe frunze colorate. In Piata Obor, fructele - in special strugurii si gutuile - raspandeau mirosuri intense si incitante. Intre gramezile lor, intr-o cutie de carton, am zarit deodata zeci de bulgari de aur, ghemotoace de puf care piuiau disperat....
Totos
Era o toamna tarzie, cu un soare bland si multe frunze colorate. In Piata Obor, fructele - in special strugurii si gutuile - raspandeau mirosuri intense si incitante. Intre gramezile lor, intr-o cutie de carton, am zarit deodata zeci de bulgari de aur, ghemotoace de puf care piuiau disperat. Erau puisori de gaina iesiti din oua de cateva zile si scosi la vanzare.
Eu sunt nascuta si crescuta in Bucuresti, dar parintii, bunicii si strabunicii mei s-au nascut si au crescut la tara, acolo unde spatiile sunt imense, orizontul este departe, unde doar pasarile si greierii tulbura linistea noptilor, unde iarba, florile si pamantul au mirosuri pe care nu le uiti niciodata.
Un impuls launtric, puternic, m-a facut sa incremenesc langa acei puisori si sa nu plec decat cu doi dintre ei, cuibariti la pieptul meu.
Acasa i-am instalat in bucatarie, aproape de calorifer, intr-o cutie de carton, o casuta improvizata, avand ca pajiste cateva ziare suprapuse.
I-am hranit cu malai, apa si multa dragoste. Dimineata, cum se lumina de ziua, incepeau sa piuie, sa escaladeze cutia si sa zburde prin bucatarie. Se tineau dupa mine oriunde ma duceam. Seara nu voiau sa se culce pana nu ii luam in brate si le cantam: "Hai acasa, puisor...".
Zilele au trecut, a venit primavara, iar puisorii au crescut. Se sculau dimineata devreme, facand galagie si cerand de mancare. Dupa ce se saturau, se lasau luati in brate, isi intindeau gaturile pe bratul sau umarul meu, iar apoi incepeau sa picoteasca. In zilele senine, soarele patrundea prin ferestre, desen
