Nu poti decat sa te intrebi: oare in semiobscuritatea biroului elegant, in care sclipeste discret o veioza, cand apasa usor tastele laptop-ului la care isi redacteaza cartile, primul-ministru se Nu poti decat sa te intrebi: oare in semiobscuritatea biroului elegant, in care sclipeste discret o veioza, cand apasa usor tastele laptop-ului la care isi redacteaza cartile, primul-ministru se gandeste vreodata ce se intampla cu acestea dupa ce ies pe piata? Intrebarea ar putea fi pusa si in legatura cu alti demnitari actuali - eventual presedintele Iliescu sau ministrul Culturii, Razvan Theodorescu-, fiecare dintre ei concentrati sa scrie carti, nici unul gandindu-se la traseul urmat de acestea pana ajung in mana cititorului interesat de ele, desi le-ar sta in putere sa-l imbunatateasca. Poate pentru ca, in cazul lor, atat publicarea propriu-zisa cat si distribuirea ulterioara sunt asigurate din start. Astfel de ganduri nu-i deranjeaza, pe cei care ar trebui sa le aiba, nu numai in linistea biroului, dar nici in timpul vizitelor sub reflectoare pe care le efectueaza cu ocazia evenimentelor dedicate cartii - cum ar fi recent incheiatul Targ Gaudeamus. Plangerile verbale sau scrise ale editorilor cad si ele in uitare de indata ce pasii demnitarului se indeparteaza de expozitia de carte. Aceste intalniri zambitoare intre cele doua parti sunt expresia distantei ca de la Luna la Pamant ce se casca, de fapt, intre ele. La aproape 14 ani de la "momentul zero" din 1989, piata cartii a crescut, s-a dezvoltat, s-a diversificat si a reusit sa intre intr-un ritm normal. Era Sandra Brown a apus. Editorii de la noi pot fi deja clasificati in functie de promptitudinea cu care traduc un autor nou, de succes in lume, in functie de atentia pe care o dau graficii de carte, in functie de campaniile de promovare pe care stiu sa le faca, pentru sustinerea aparitiilor lor. Ei au invatat, in ani,