Gluhwein. Ca si anii trecuti, la 1 Decembrie s-au aprins luminile de sarbatoare in Bucuresti. Mii de ghirlande multicolore, braduti din beculete sofisticat instalate, constelatii scanteietoare, clopotei aurii si mii de beculete-licurici, risipite ca o spuza laptoasa, prin copacii (netaiati, inca) de...
Gluhwein
Ca si anii trecuti, la 1 Decembrie s-au aprins luminile de sarbatoare in Bucuresti. Mii de ghirlande multicolore, braduti din beculete sofisticat instalate, constelatii scanteietoare, clopotei aurii si mii de beculete-licurici, risipite ca o spuza laptoasa, prin copacii (netaiati, inca) de pe marile bulevarde. Un prieten din provincie imi spunea ca atata risipa de lumini n-a vazut decat in filme, in celebrul Las Vegas. Trecand peste evidenta lui exagerare (in capitala mondiala a jocurilor de noroc ard, in aceeasi clipa, nu mai putin de cateva sute de milioane de surse de lumina, ceea ce nu se intampla in cazul nostru), nu pot totusi sa nu-i dau oarecum dreptate. De la bezna ceausista a Bucurestiului pana la stralucirea din acest decembrie este o distanta de... 14 ani lumina. Ceea ce vedem astazi este, orice s-ar spune, un semn de normalitate in capitala unei tari ce se pregateste, taras-grapis, sa intre in Uniunea Europeana. Diversi politicieni isi pun cu mandrie la butoniera atmosfera sarbatoreasca a strazilor din centrul Bucurestiului anului 2003. In definitiv, nu e cine stie ce scofala sa angajezi o firma specializata, care sa intinda pe stalpi, eventual dupa schitele unui arhitect peisagist, lampasele care-l vestesc pe Mos Craciun. Mai greu e insa sa pui si putina viata pe strazi. Sub potopul de fantezii colorate, Bucurestiul e, din pacate, un oras adormit, un oras caruia i-a murit sufletul. Bucuria apropierii Nasterii Domnului e doar mimata. Ea nu face parte din starea de spirit a bucurestenilor, nu reprezinta, cum ar spune englezul
