Cetatea dintr-un glob de sticla. Prin ceturile albastre ale inceputului de decembrie, . magnifica cetate a Sighisoarei asteapta primele ninsori . si pe Mos Craciun. Cinci, sase porumbei dolofani stau nemiscati pe obloanele verzulii, date de pereti, si pe canturile ferestrei unei case vechi de aproa...

Cetatea dintr-un glob de sticla

Prin ceturile albastre ale inceputului de decembrie,

magnifica cetate a Sighisoarei asteapta primele ninsori

si pe Mos Craciun

Cinci, sase porumbei dolofani stau nemiscati pe obloanele verzulii, date de pereti, si pe canturile ferestrei unei case vechi de aproape trei secole. Stau intr-un echilibru pe cat de asimetric, pe atat de perfect, ce ar putea semana cu un tablou, daca nu ai avea senzatia clara ca nici un pictor nu si i-ar imagina vreodata pozand in felul asta. Fara a deveni aroganta fata de suratele ei, unele mai tinere cu cateva sute de ani, fereastra de pe Strada Cositorarilor are un simt artistic nefiresc, asa ca, dupa ce s-au falfait ce s-au falfait, au gangurit, au facut zig-zag-uri cu pieptul in fata si cu penele umflate in scopuri romantice si si-au alungat intrusii de pe micul lor teritoriu, porumbeii s-au lasat tintuiti ca de un magnet intr-o noua "poza" bine studiata. Cand, deodata, geamul se deschide si un domn in varsta, slabut, cu o palarie pe cap si un aer de violonist, desi n-a pus in viata lui mana pe o vioara, apare cu o jumatate de paine. Gangureli, toti porumbeii dau din aripi, dar nici unul nu fuge de mainile batranului care ii mangaie si-i alinta pe fiecare. Il intreb ceva si batranul imi raspunde de la etaj, imi tot spune ca pe unul dintre ei il cheama Vu, e cel mai cuminte si vine la ore fixe, dimineata si seara, chiar cand bate orologiul din Turn. O sa urc mai tarziu pana la batran. Acum nu-l mai aud din cauza porumbeilor si a vociferarilor din strada. Trei fetite