"Ba, vezi ce scrii acolo! Daca vreau, va termin cu tot cu ziar! Grija mare pe unde mergeti seara acasa!" Telefoanele de la "prieteni" sunt parte ale meseriei de ziarist. Cand sunt nervosi pe o gazeta sau o televiziune care le-a sifonat imaginea de "comandant suprem", sefii de institutii se mai scapa si in conferinte de presa : "Lasa ca o sa discutam noi altfel cu magarii aia." Sunt amenintari directe sau voalate pe care ziaristii cu ceva experienta s-au obisnuit sa nu le mai ia in seama. Nu prea au incotro: posibilitatile nu sunt prea multe : isi dau demisia, se aliniaza la presa care nu deranjeaza sau continua in acelasi fel. Ignorarea "felicitarilor" care vin constant pe adresa jurnalistilor de investigatie nu pare insa o solutie. Cazul lui Ino Ardelean, de la Evenimentul Zilei, o dovedeste din plin. Un ziarist incomod, batut de profesionisti. Lasat sa zaca in sange pe strada. Zeci de oameni au trecut pe langa el si nu s-au obosit sa se opreasca. E o minune ca nu l-au buzunarit. Imaginea unui ziarist cu fata tumefiata, care nu poate vorbi pentru ca are maxilarul rupt, e poate ilustrarea cea mai buna a libertatii presei cu care se lauda guvernantii la Bruxelles. Cat de usor ar fi sa spunem ca e doar o intamplare. Dar lista neagra a ziaristilor romani agresati in anul de gratie 2003 e una destul de lunga. In februarie, la Sighetul Marmatiei un fotoreporter a fost snopit in bataie pentru "vina" de a fi facut cateva poze. In martie, la Cluj, doi reporteri au fost batuti de patronul unui local devenit cartier general pentru heroinomani. Doua luni mai tarziu, un baron local din comuna constanteana Mihail Kogalniceanu le demonstra cu pumnii unor redactori ai unei televiziuni locale ce inseamna libertatea presei. In iulie, doi ziaristi de la Romania libera si Evenimentul Zilei au fost batuti la Petrosani de profesionisti. Referendumul noii Constitutii nu putea trece, in oc