Ioana Pavelescu. "Pentru mine, teatrul e ca un drog. . Dar unul benefic, care ma ajuta sa inteleg . mai bine viata si s-o exprim". Mare speranta a teatrului si filmului romanesc din anii 80, dupa o "paranteza" americana, plina de succese si impliniri profesionale, s-a intors acasa, pentru a zbura si m...

Ioana Pavelescu

"Pentru mine, teatrul e ca un drog.

Dar unul benefic, care ma ajuta sa inteleg

mai bine viata si s-o exprim"

Mare speranta a teatrului si filmului romanesc din anii 80, dupa o "paranteza" americana, plina de succese si impliniri profesionale, s-a intors acasa, pentru a zbura si mai sus

Are stil si clasa de star international si o frumusete aparte, dublata de o distinctie innascuta. Oriunde apare, pe scena, in costum de epoca, sau pe strada, in blugi, are o prestanta care-o distinge imediat. Nu-i de mirare ca la scurt timp dupa ce a trecut oceanul, numele Ioanei Pavelescu a aparut pe genericul unor filme importante, alaturi de celebritati ale Hollywood-ului: Elisabeth Hurley, Danny Ayello. Ce-i drept, langa harurile daruite de pronie se adauga si lunga experienta actoriceasca din Romania. La numai 19 ani, a debutat in filmul "Osanda", alaturi de uriasi ai ecranului, ca Amza Pellea si Gheorghe Dinica. Au urmat alte roluri, in filme regizate de Sergiu Nicolaescu, Alexandru Tatos si Cristiana Nicolae. Pe scena, maestrii ei au fost Liviu Ciulei si Catalina Buzoianu. In 92, Ioana pleaca din tara si revine dupa 10 ani in teatrul romanesc, cu "Anna Karenina", intr-o montare moderna, cinematografica. Rolul e greu si a pus la incercare ambitia multor vedete. Sophie Marceau, intr-o ecranizare recenta, nu i-a facut fata si a pierdut pariul. Actrita noastra il castiga. Ea da forta si multa stralucire eroinei lui Tolstoi, si o noblete interioara care te invita s-o admiri, si nu s-o compatimesti. In sala nu mai fosne