In autonomia pe care si-a asumat-o (si pe care o interpretez aici strict personal post factum), Juriul criticii de la cea de-a 13-a editie a Festivalului DaKino a hotarit sa-si depaseasca mandatul, acordind doua premii in loc de unul. Ne-a incurajat in aceasta decizie deviza festivalului, „Gindeste pozitiv!“ – intr-un context cinematografic in care abunda semnalele negative. Ne-au incurajat continuitatea, sansele duratei si profesionalismul in crestere ale Festivalului DaKino – intr-o cinematografie in care intreruperea filmografiilor, involutiile si falimentarile pretind sa ne dicteze regulile. (Stire de ultima ora: premierele romanesti promise pentru luna decembrie au fost suspendate, raminindu-se astfel la cifra de 5 premiere autohtone in 2003, fata de 9 in 2002.)
Ca atare, cei trei membri ai Juriului criticii – insiruiti alfabetic dupa numele de botez in Catalogul editat cu acest prilej (Anca Gradinariu, Dana Duma, Valerian Sava) – au tinut sa valideze modelul alternativ si, as zice, parteneriatul strategic pe care il reprezinta initiativa privata a Festivalului International DaKino de la Bucuresti, cu concursul sau de scurt metraje, impreuna, in ultimii doi ani, cu intreprinderea privata, profesionista si la fel de autonoma a Festivalului international Transilvania de la Cluj-Napoca (TIFF), cu competitia sa a lung metrajelor de debut, ca sanse ale schimbarii la fata a cinematografiei romane.
Am fost, bineinteles, bucurosi sa putem acorda un Premiu al criticii, in cadrul concursului scurt metrajelor de fictiune, unui film de animatie romanesc, Iluzii optice al foarte tinarului Eugen Erhan („pentru inteligenta si gratie in tratarea unei teme inedite, intr-un moment in care animatia romaneasca asteapta sa fie reinventata“), care a avut cistig de cauza in fata altui film de gen local meritoriu (Genesis de Andrei Gruzsniczki), pe fundalul cu totul