Dupa ce a stimulat creditul de consum, guvernul, prin pumnul de fier inmanusat in catifea al Bancii Nationale, s-a vazut nevoit sa ingradeasca aspiratiile populatiei la o minima bunastare (casa, frigider, masina de spalat achizitionate in rate) din cauze definite drept obiective: cresterea excesiva a importurilor care ar ameninta sanatatea economica a natiunii. Reactia viguroasa a bancilor comerciale a scos in cele din urma la iveala si adevarul: nu importurile de produse de consum sunt ingrijoratoare ci acelea care nu se regasesc in produse vandabile. Economia evolueaza inca nesanatos, grevata de arierate si de o productivitate scazuta. Treziti din letargie timp de un minut, romanii si-au dat seama ca in tara lor se produce putin, scump si prost; ca depind de turci si de chinezi pentru lenjeria ieftina si tot de turci pentru frigiderele Bosch, fabricate de fapt in Anatolia, pe care le achizitioneaza cu credit de la banca. Întrebarea logica ar fi: de ce nu se pot produce frigidere Bosch in Romania ? Raspunsul este binecunoscut si a fost dat de toti investitorii straini pe care Romania nu reuseste sa-i atraga. Un mediu economic instabil, in care regulile se schimba de la o zi la alta prin ordonante de urgenta si legi care se bat cap in cap, nu vor atrage pe nimeni niciodata pe meleagurile mioritice si nici nu vor sprijini dezvoltarea capitalului romanesc. Instabilitatea este insa si ea consecinta unor decizii politice, care reflecta duplicitatea unui guvern sfasiat intre ambitia de a satisface criteriile de aderare la UE si dorinta sincera de a multumi diferitele grupuri de interese. Ca rezultatul este incoerenta legislativa nu ar trebui sa mire pe nimeni.

Problema cea mare este de fapt a atitudinii pe care guvernantii o au fata de economie. Ea este in continuare o vaca de muls pentru politicienii puterii. Daca luam un singur exemplu, cel al rafinariei RAFO