2001-2002-2003: incotro?
De peste doi ani, dupa atacurile teroriste impotriva New York-ului si a Washington-ului de la 11 septembrie 2001, apoi dupa interventiile militare internationale din Afganistan, in 2002, si in Irak, in 2003, in lume se vorbeste tot mai mult despre „provocarile“ contemporaneitatii, despre „globalizare“, despre democratie si terorism, despre perspectivele unei noi „noi ordini“ mondiale, mereu in legatura cu suprematia Americii ca unica supraputere ramasa in scena dupa prabusirea sistemului bipolar Est versus Vest, comunism versus capitalism, Pactul de la Varsovia versus Organizatia Pactului Nord-Atlantic, Uniunea Sovietica versus Statele Unite.
In centrul disputelor se afla decizia Casei Albe, cu o sustinere bipartizana aproape unanima in Congres si cu un larg sprijin popular, de a declansa atacuri preventive asupra unor tari care gazduiesc grupari teroriste si reprezinta un pericol pentru lumea civilizata. Contrareactiile internationale n-au intirziat: pacifistii, miscarile anti-globalizare, cele de stinga radicala sau – „pur si simplu“ – anti-americanii de mai veche ori mai noua optiune s-au pronuntat vehement impotriva actualei administratii de la Washington. Opozitia „tandemului“ franco-german, sustinut de Belgia si de Rusia, fata de interventia din Irak a complicat si mai mult lucrurile. Au intrat in discutie structura, rolul si chiar rostul Organizatiei Natiunilor Unite dupa „razboiul rece“, solidaritatea pina acum fara fisura a NATO sau „scindarea“ Vechiului Continent in state pro si contra interventiei in Irak (cu semnificativa sustinere a pozitiei americane de catre absolut toate tarile foste comuniste din Europa Centrala si Baltica).
In acelasi timp, complotistii, bolnavii de „scenarita“ cronica, fanii scrierilor despre culisele „misterioase“ ale istoriei mai indepartate ori mai apropiate, antise
