Marea traditie pe care au incarnat-o cei doi luptatori s-a dovedit insa o forta mai puternica decat teroarea care s-a abatut asupra ei. Cand comunismul s-a destramat sub povara nu atat a lantului nesfarsit al crimelor pe care le-a comis, cat mai ales a incapacitatii sale de a face fata exigentelor lumii contemporane, fantoma PNT pe care o credeau definitiv exorcizata si-a facut din nou aparitia pe scena vietii politice romanesti in persoana unui credincios continuator al misiunii lui Iuliu Maniu si Ion Mihalache, Corneliu Coposu. Devotamentul sau fata de ideea reconstituirii partidului a readus la viata cea mai de seama structura reprezentativa a lumii romanesti contemporane si a rezistentei ei antisovietice. Noua denumire a partidului, PNTCD, a exprimat hotararea de a construi o punte absolut necesara intre trecutul si viitorul tarii.

Bineinteles, comunismul, travestit in vesmant democratic, "neocomunismul" cum l-a denumit Corneliu Coposu, nu se putea resemna cu reaparitia acestui adversar tenace care ii periclita pozitiile esentiale, salvate din catastrofa generala a sistemului. Dupa incercarea nereusita de a incadra PNTCD in structurile unui conglomerat de forte dominat de ei insisi, comunistii au recurs la tactica mai subtila a diversiunii si infiltrarii pentru a submina dinauntru partidul reinviat al lui Iuliu Maniu si Ion Mihalache. Adus la guvernare de valul de speranta care a cuprins societatea romaneasca in 1996, eliberata in parte din "somnul cel de moarte" in care fusese "adancita" de vastul efort de falsificare desfasurat timp de decenii de puterea totalitara, PNTCD a fost aproape anihilat de adversarii sai din afara, sustinuti de fortele controlate de ei in partid si in coalitia de partide care guverna tara. Cand primul ministru Victor Ciorbea, obstructionat luni in sir in efortul sau de a impune reformele, a anuntat hotarat aplicarea lor, st