Gabriel Liiceanu: Am sa-l rog pe d-l Nicolae Manolescu sa inceapa acest protocol cultural pe care va marturisesc ca nu-l indragesc deosebit de mult si de cate ori sunt pus in situatia de a face o lansare publica, ma gindesc la vorbele lui Ionesco, care, adus cu forta la un vernisaj de arta, mai intai a fugit si pe urma, dupa ce a fost gasit, ajuns in fata microfonului, a spus: "Les vernissages sont inutiles, c'est pour a qu'elles sont ŕ déconseiller." Trebuie sa ne conformam totusi acestui ritual, spunand ca in principiu el "este de deconseiat", dar acceptam regula jocului si il rugam pe d-l Manolescu sa inceapa dansul.
Jurnalul iesirii din clandestinitate
Nicolae Manolescu: Pentru noi toti, care suntem aici, nu stiu daca si pentru cei mai tineri, pe care-i vad cu coada ochiului, intr-o parte si in alta, numele doamnei Monica Lovinescu s-a asociat, pana in 1989, cu acela al postului de radio Europa Libera. Cand in 1990 Monica Lovinescu a venit prima data in Romania dupa 40 de ani, 40 si mai bine de ani, era recunoscuta pe strada si in locurile cele mai diverse, dupa voce, pentru ca aproape nimeni n-o vazuse, nu exista pe vremea aceea televiziunea Europa Libera, nu exista nici acum. Din 1990 incoace numele Monicai Lovinescu se leaga de acela al editurii Humanitas. Am sa revin indata la aceasta informatie, nu inainte de a spune insa ca numele Monicai Lovinescu se mai asociaza si cu situatii de criza sau dramatice, unele din ele foarte neplacute pentru noi toti. Chiar si astazi, cu exact 5 minute inainte de a veni aici sa vorbesc despre Jurnalul ei, volumul al III-lea, am aflat ca postul de radio Europa Libera pentru Romania s-a desfiintat. Il mai putem asculta o luna de zile. Exista probabil o fatalitate in legatura aceasta dintre Monica Lovinescu si postul Europa Libera. Intr-un fel, vorbim acum despre primul volum al jurnalului de dupa 1989 al Monic
