Dora PAVEL

Agata murind

Editura Dacia, Colectia „Biblioteca Dacia“, Seria „Micul roman“, Cluj-Napoca, 2003, 284 p., f.p.

Intr-un oras de provincie, din cauza unor alunecari de teren, s-a luat decizia mutarii osemintelor dintr-o aripa a cimitirului. Un pretext macabru pentru ca treizeci si doi de oameni, „proprietarii“, sa fie adunati intr-un hotel pentru ceva ce se anunta ca un fel de experiment. In aceasta intilnire stranie si in aceasta izolare morbida se confrunta si se dezleaga povesti si mistere, se intilnesc mortii si viii: „chiar in clipa urmatoare «a vazut» pur si simplu, uluit, un miros taios de frunze mucede si lemn putred escaladind pervazul ca un hot, navalind in incapere, un miros «vizibil», daca se poate spune asa, dind ocol si coagulindu-se imediat intr-un fel de trup fusiform pe care ar putea jura ca-l simtise fizic aplecindu-se asupra lui, da, acel trup cit se poate de viu, moale, volatil! Atunci, pentru prima oara de cind se afla aici, i se paru ca desluseste prin intuneric, limpede ca printr-o sticla lustruita, mumiile si capetele dezghiocate din pamint, fetele scuturate de tarina si rasfrinte spre cer ale celor treizeci si doi de defuncti, pentru deshumarea carora venisera, respirind si ei, dar suierat, scurt si astmatic, linga trupurile si capetele lor, ale rudelor din hotel de data asta, la fel intoarse catre cer, cu fata la cer, insa doar adormite“ (p. 30-31). Apropierea nu este fortata, cei treizeci si doi de vii au venit la chemarea celor treizeci si doi de morti, ca intr-un fel de transa. Erau in aceasta stare, traind niste vieti false, inca de cind se intimplasera mortile respective. Un fel de morti vii, de spectre. Chemarea a avut loc insa nu pentru a rupe legaturile, ci pentru a le reafirma.

„Micul“ roman al Dorei Pavel se deschide cu o sedinta de terapie si se incheie intr-o nota de meditatie