Stimate domnule Lucian Raicu,
Toţi clatină din cap, superiori, citiţi, cu patalamale zoioase-n buzunarul de la piept: „Da, da, Dinescu; dar mai tîrziu? N-are cultură, să vedem, să vedem. E prea simpatic! Doar cu talentul...” Să-i iei de gît şi să-i ucizi? Inutil, apar alţii, tot citiţi, tot habar neavînd de adevărata poezie! Ce magistrală lecţie e Teroarea bunului simţ! Ce greu e să scrii cum o face el! Adică trăind fiecare rînd. Comparaţia o să vă pară grosolană, dar eu îl văd pe Dinescu ca pe o maşină de tocat carne! Îi bagi viaţa, trupul cu viscerele calde, mustind de sînge, în gura lacomă a maşinii, învîrţi tot tu şi pe partea cealaltă iese poezia! Ce nevoie e aici de patalamale, de tot snobismul acesta care circulă sub forma informă a falsei culturi? Dinescu este, cred, poetul nu numai cel mai talentat dar şi cel mai inteligent, vorbesc de acea inteligenţă artistică, deosebit de rară, imposibil de învăţat. Adevăratul pericol ce-l pîndeşte este: rezistenţa, pe care o opune deteriorării trupului său trecut feroce prin viaţă, cît va dura? El ştie.
*
Văd în librării o carte de versuri cu titlul: Poeme europene!!! Stimate domnule Lucian Raicu, ce ne facem cu ăsta? Pur şi simplu el scrie poeme europene! Îi trebuie, desigur, un critic european!
*
Nu din Fumdoianu, cum spune N. Manolescu, în ultima R.l. vine „tîrgul mărunt” al lui Mugur din ciclul Vara genială, ci din Bruno Schultz!
*
Părerea mea comunicată foarte rapid lui Mugur, este că primul şi al treilea ciclu din Portretul unui necunoscut sînt tot ce-a scris el mai profund, mai bun. Dînsul ţine foarte mult la Vara genială, ciclul al doilea. Să aibă dreptate?
*
Stradă 1) O femeie în blugi. Pe fiecare fesă are cîte un steguleţ triunghiular ronţăit pe margini, de un fermoar
