Caragiale şi Eminescu

În Luceafărul din 19 noiembrie, dl Dan Puric acordă un interviu în care tema principală este, fireşte, situaţia teatrului. Actorul şi regizorul Dan Puric este, fără îndoială, dincolo de calităţile sale profesionale, şi un om inteligent. Aşa că ne miră oarecum unele contraziceri din textul încredinţat Alinei Boboc. Dacă ne luăm după titlu, care este un citat, „în teatrul nostru nu este criză, ci dezastru”, nu ne-am fi aşteptat să citim, chiar în primele rînduri ale interviului, că guvernul nostru a fost atît de conştient de importanţa culturii, încît a acceptat ideea teatrului Passe Partout, condus de dl Puric, ba chiar l-a convins pe directorul Naţionalului bucureştean (lăudat şi el finalmente) să găzduiască sub acoperişul său compania particulară cu pricina. Oare dacă dezastru e, despre ce conştiinţă culturală a guvernanţilor mai putem vorbi? Mai la vale, dl Puric e de părere că umorul emisiunilor t.v. de divertisment e lamentabil. Şi spune: „...după gradul de umor al unui popor se măsoară civilizaţia lui.” Splendid! Ca apoi să ne servească un clişeu naţionalist de toată frumuseţea cu un Caragiale care nu ne reprezintă, fiindcă nu ne iubeşte, spre deosebire de Eminescu, în stare a gîndi esenţa noastră ca popor, fiindcă ne iubeşte. Bineînţeles că dna (sau dra) Alina Boboc consemnează imperturbabilă aceste fraze descusute şi trece la întrebări... incomode (parcă aşa e titlul rubricii) precum: „Vi s-a întîmplat vreodată să vă plictisiţi de un spectacol, de un rol?”. Cronicarul mărturiseşte că n-a vrut să afle răspunsul dlui Puric. * Vasile şi Elisaveta Novac scot la Piteşti publicaţia Satul natal, trimestrială, pe o hîrtie foarte bună şi frumos ilustrată. Numărul 6, recent apărut, e mai mult o antologie de texte mai mult sau mai puţin celebre despre sat. Nimic de obiectat, poate doar faptul că orăşenii se simt uşor