Despre Germania se mai spune că ar fi ţara poeţilor şi a gînditorilor. De nu puţine ori afirmaţia are şi un caracter obligatoriu: indiferent de împrejurări, poeţii şi filozofii trebuie să fie prezenţi la apel. Premiile literare există, din abundenţă. Ele sunt în număr relativ fix, sunt decernate prin tradiţie toamna, au funcţia unor stimuli pentru scriitorii care încă nu le-au obţinut şi a unor certe obligaţii şi avantaje pentru cei intraţi deja în posesia lor.

Cel mai rîvnit şi mai prestigios premiu literar german este Premiul Büchner, dotat cu 40 de mii de mărci, decernat de Academia de Limbă şi Poezie din Darmstadt. Anul acesta, distincţia i-a revenit scriitorului şi cineastului Alexander Kluge, al cărui crez mai degrabă moral decît literar sună cam aşa: cunoaştem lumea destul de bine dar nu prea ştim să-i dăm de capăt. Alexander Kluge, în vîrstă de 71 de ani, este considerat de membrii juriului Academiei drept un cronicar al secolului al XX-lea, un fin şi plin de fantezie investigator al istoriei şi al emoţiilor. Cea mai recentă scriere a lui Alexander Kluge s-ar intitula în traducere, Golul pe care diavolul îl lasă în urmă-i şi ea atestă genealogia literară a autorului laureat: Kluge este un scriitor ieşit din “mantia lui Kafka”.

Şi fiindcă nu numai la scriitori, ci şi la gînditori am făcut o trimitere directă - demnă de menţionat este atribuirea Premiului literar Gleim filozofului Christoph Schulte, specialist în istoria iudaismului. Premiul, dotat cu 5000 euro, poartă numele poetului Johann Wilhelm Ludwig Gleim, de la a cărui moarte se împlinesc 200 de ani şi este atribuit la fiecare doi ani unor personalităţi ştiinţifice care s-au remarcat în studierea perioadei luminilor.

Premiul literar al ziarului DIE WELT, una din cele mai rîvnite distincţii literare în ultima vreme şi datorită publicităţii pe care i-o asigu