Văzîndu-l pe Horia-Roman Patapievici participând la o învârtită maramureşeană în cadrul emisiunii sale „Idei în libertate”, cu faţa eliberată de bine ştiuta-i morgă rodiniano-socratică, prietenul meu Haralampy a exclamat ardeleneşte:

– Io, mă, că fain joacă domnuî Patapievici!

Dincolo de acest folcloric inedit, ideea realizării emisiunii în localitatea de baştină a unuia dintre cei mai importanţi instrumentişti populari din zonă, mi s-a părut excepţională. ieşirea la iarbă verde, la nişte peisaje superbe de care România nu duce lipsă, ar trebui să preocupe şi pe alţi realizatori de emisiuni lipiţi de studiourile bucureştene cu „super glue”. Cam toată vara, cam toate televiziunile şi cam toţi realizatorii, ne-au dopat cu emisiuni de pe litoral cu tot felul de anostităţi, cu personaje semi sau idioate, cu reportaje buimăcite din cauza căldurii, cu reporteraşi de duzină etc. În majoritatea cazurilor, nu se făcea pasul de la sublim la ridicol, ci de la penibil la batjocorirea telespectatorilor, totul într-o veselie – ca să-l parafrazez puţin pe Ion Cristoiu...

Or, H.-R. Patapievici, cu mintea care îl duce la lucruri esenţiale şi de bun simţ, a părăsit tiparul-platou-studio şi, împreună cu un specialist în materie, Smaranda Rădulescu, muzicolog, a descins în Maramureş, acasă la Ion Pop, muzicantul de care pomeneam puţin mai înainte. Îmi permit să spun că am văzut o emisiune-exemplu în care am descoperit cu plăcere şi bucurie inteligenţa şi înţelepciunea omului de la ţară, a ţăranului cu palme bătucite de coada sapei, de coarnele plugului, de „trasul” coasei, de mânerul secerei şi, după o zi-lumină de muncă în stare să spună vorbe şi gânduri la care ai noştri demnitari ar trebui să ia aminte... Am văzut oameni vorbind degajat şi coerent despre chestiuni importante, judecând mersul lucrurilor în ţară cu logică şi respect, dar