Al multora dintre dvs. Neculai Constantin Munteanu, autoexilat perpetuu în Germania, după ce în 1990 a decis să se întoarcă “de tot” în România, a revenit zilele trecute la Bucureşti. Nu prentru a-şi revedea prietenii – şi are destui! -, nici pentru neştiute afaceri şi nici pentru a explora mediul politic în vederea unei candidaturi surpriză la alegerile de anul viitor. S-a întors ca să cumpere cărţi de la Târgul “Gaudeamus”. La fel cum în urmă cu cîteva luni a făcut o expediţie în România pentru noile apariţii de la Tîrgul Bookarest.

Neculai Constantin Munteanu sau NCM cum îi spun apropiaţii şi colegii de radio e un caz straniu de personaj public căruia îi place să fie recunoscut pe stradă, dar să n-audă de publicitate. Pentru el e mai important să fie salutat de un ţăran care vinde legume în Piaţa Amzei, decît să dea interviuri pentru posturi de televiziune şi de radio. Cel puţin aşa mi se pare.

L-am convins cu mare greutate să participe la o emisiune de radio, ca să vorbim despre “Gaudeamus” şi despre cartea care se publică în România ultimilor ani. De-abia cînd i-am spus că va fi şi Ioana Pârvulescu în studio s-a înmuiat. Stiam că pînă la urmă aveam să-l conving, dar asta din cauză că el se numără printre acei reprezentanţi ai “Europei Libere” care te ajută şi din spital să duci o emisiune la bun sfîrşit, dacă asta depinde cumva şi de el. N-am discutat decît foarte pe scurt despre încetarea emisiunilor. Cînd îl aduci la subiectul pentru care el mai crede că are de ce reveni în România, N.C. Munteanu devine de o volubilitate scăpărătoare. Observaţii de participant la tîrg, răutăţi de ziarist cu ochi critic şi impresii după impresii despre cărţile pe care le-a cumpărat cu o zi sau două înainte şi pe care a început să le citească în paralel. Mai ales volumele de memorialistică.

L-am văzut şi în tîrg. Bîntuia de la un s