Încep prin a pleca de la o carte – o cărticică! – apărută în urmă cu cîţiva ani la Editura Nemira şi intitulată Capitalismul şi duşmanii săi. Cărticica a trecut aproape neobservată, în ciuda luminosului text care o însoţea, semnat de Horia-Roman Patapievici.
Oare se mai ştie astăzi cine a fost Ludwig von Mises, economistul născut la Viena în 1881? Mai citeşte cineva cartea lui fundamentală, Human Action, apărută în 1949? Şi totuşi nici Ludwig von Mises şi nici Human Action nu reprezintă piese istorice, mărturii muzeale din arsenalul economiei politice mondiale. Astăzi von Mises este probabil mai actual decît oricînd, iar lumea va fi obligată să audă de el.
În urmă cu decenii, neobositul şi paradoxalul Grigore Moisil prezenta publicului, într-o emisiune TV, impresionantul şir de savanţi (matematicieni şi fizicieni, în special), autori ai unor ipoteze şi construcţii destinate să modifice cursul ştiinţei, dar a căror contribuţie trecuse neobservată ori fusese luată în rîs. De ce? Pentru că aceştia se aflaseră în colosal avans faţă de timpul lor. Urmau să treacă poate secole pînă cînd matematicienii şi fizicienii altui veac să descopere că savantul dispărut de multă vreme avusese dreptate şi că demonstraţia lui fusese fără greş. Există riscuri ale genialităţii, avertiza atunci Moisil: inactualitatea datorată unei mari forţe intelectuale anticipative este unul dintre ele.
Economistul Ludwig von Mises a fost în avans faţă de contemporanii săi nu cu secole, ci cu aproape trei sferturi de secol; dar, în cazul unei ştiinţe recente, intervalul mi se pare imens.
Von Mises, crescut în capitala „Kakaniei” şi în acordurile valsurilor lui Strauss, a aparţinut acelui curent de gîndire austriac taxat de-a lungul secolului al XX-lea de majoritatea gînditorilor la modă drept „reacţionar”. Ca şi colegul şi concetăţeanul său Friedr
