Cand s-a nascut TIMPOLIS, inimosul microcolectiv condus de Dan Bardas a tras un bat (i mare de tipar) si a ciocnit primul pahar. Au urmat restul betelor, apoi al ve-urilor (grupuri de cinci), s-a ajuns la ics (adica la micul jubileu) si numaratoarea a continuat peste zece. Nu se gandeau ca vor ajunge la L (adica la jubileul adevarat). Dar daca tot a inceput un razboi, acesta trebuia purtat, caci evolutia starnitoare de invidii a fost (si e) un adevarat razboi. Mare festin cu sperante stropite cu licori atunci cand L-ul si X-sii de dupa el s-au metamorfozat in C (litera cu care incep : comunicarea, cultura, cunoasterea, camaraderia, curajul, competenta, crestinismul, cinstea, civilizatia, curatenia, consensul, calitatea si pentagonul intrebarilor ziaristicii : cine, cui, ce, cum, cand), semn cu care romanii notau suta. De-aici incolo drumul a devenit fara intoarcere. Cine poate un “C” (ce?) poate si cinci ce, adica “D”, deci cinci sute. Si TIMPOLIS a putut. Din “de ce in de ce” adica DC, DCC, DCCC, “TIMPOLIS cel mai bun ziar dintre editatele made in M.A.I.” (aceasta e declaratia veche pe care o sustin si semnez) a avut si cea mai spectaculoasa evolutie. A facut pui (“Politia Ta” si zeci de pliante), si-a dublat aparitiile, devenind “Hebdomadar... bisaptamanal”, si-a-nmultit paginile, tirajul, cititorii, respectul, recunoasterea, renumele si, desigur, dusmanii. A venit la Bucuresti punand umarul (si contul) la manifestari cultural-imaginistice, iar prin internet a devenit bun planetar. Acum, din pantecul dolofan al D-ului se naste a doua litera dolofana nascatoare, la randu-le, a minunii numita M, adica o mie. Miracolul celor zece sute de editii. Multumirea primei mii de porumbei vestitori rasa TIMPOLIS. Marturia efortului neobosit, a pasiunii si profesionalismului purtand marca (DB) a unei fabrici de bucurii si incredere ce n-au putut fi nici subminate, nici infrante.