- Cultural - nr. 244 / 12 Decembrie, 2003 Cartile de capatai sunt nu numai marile sinteze ale unei anume specialitati, ci si cele scrise asupra unui subiect despre care fie ca nu mai poti, fie ca si daca poti, n-are rost sa-l mai abordezi, fiindca, despre el, antecesorul a dat tot ce se putea da. Restul e doar parodie. O asemenea carte, desi nu prea voluminoasa, dar de temeinica profunzime, ofera cititorului prietenul si binecunoscutul nostru coleg, prof. Mircea Gheborean, din Ludus, rod al unei indelungi adastari in Arhive si biblioteci, cat si al cunoasterii situatiei inca nu de tot sterse de prin scolile satesti pe care le-a calcat, ani la rand, in drumurile lui culturale. Caci, s-a scris, ce e drept, existand, pret de un raft de biblioteca, lucrari despre efectele unei legislatii de suprimare planuite a duce un intreg neam la starea subculturala care sa i se potriveasca viitorului sumbru ce i s-a harazit inainte de anul 1918. N-au ramas necunoscute nici legi scolare legate de "reformatori" ca Trefort sau Apponyi, dintre 1867-1918, a caror filosofie politica ducea, an de an, la desfiintarea cu sutele a scolii romanesti confesionale, in care, de voie, de nevoie, limba romana se afla catusi de putin la ea acasa, spre a infiinta scoli de stat in care limba materna a sute de mii de scolari romani se preda ca limba straina. Ei bine, daca ar fi sa relevam numai acest proces dezvoltat in cartea lui Mircea Gheborean, pana la amanuntul prea putin cunoscut, si nu-i putem fi indestul recunoscatori. Dar cartea lui "puricand" un district protopopesc preponderent romanesc si greco-catolic al Ludusului, in perioada ce a urmat Revolutiei de la 1848-1849, care n-a fost deloc usoara pentru romani, ne ofera in capitole bine inchegate si excelent scrise date despre reteaua scolara confesionala in lupta ei pentru supravietuire in limba din stramosi graita si, in acelasi context