Cum ar fi daca ne-am trezi intr-o dimineata cu totul si cu totul schimbati? Daca, dupa ce ne-am ridica din pat, ne-am da seama nu ca am devenit mai bogati sau ca am fost avansati la serviciu, peste noapte. Nu ca Romania a castigat turneul final al Campionatului Mondial de fotbal; nici ca salariul mediu a ajuns la 1000 de euro si nici ca ne-am publicat, intre timp, cu totii cate un roman, exemple ale asteptarilor romanilor aduse in discutie de un clip publicitar la moda. Ci ca am gasit brusc forta sa fim mai buni, mai iubitori. Forta sa ducem la bun sfarsit toate proiectele filantropice, indiferent cat de aspra va fi lupta cu excrescentele propriului ego. Cum ar fi daca ne-am aminti ca a inceput Postul Craciunului. Si ca postul nu inseamna numai dieta de voie-nevoie pe care romanii sunt obligati sa o tina tot timpul anului, din cauza saraciei. Crestinismul ne invata ca postul e un bun prilej pentru o intoarcere spre interior. Spre tot ceea ce exista mai intim si mai sfant pentru fiecare roman. Postul nu se confunda cu dieta alimentara. Postul este bunatate, pace. Postul este constiinta treaza, este rugaciune, este generozitate. Postul este mister si tainuire. Caci nu-mi foloseste la nimic daca declar plin de emfaza ca eu postesc. Mergand prin oras, constat ca tot mai multe magazine alimentare au standuri speciale cu preparate de post. De la aperitive pana la deserturi, gasesti tot ce vrei. E foarte usor deci sa postesti, mancand o groaza de bunatati. Am vazut de multe ori doamne bine rascolind rafturile supermarket-urilor, cerandu-le angajatilor pate de post, frisca de post, snitel de post. Pentru ca postul a devenit o moda! Un calugar induhovnicit spunea ca cei mai multi oameni mananca varza sau cartofi si se gandesc ca mananca carne. Altii insa, chiar si atunci cand consuma carne se simt de parca ar manca varza sau cartofi. O chestiune de interpretare, dar mai ales