- Istoric - nr. 244 / 12 Decembrie, 2003 O regula a ortografiei si ortoepiei limbii romane precizeaza ca dupa s, j in radacina cuvintelor se pronunta si se scrie "a" nu "ea": cearsaf, el, ei asaza, el, ei insala, campie sasa (de la adjectivul ses - teren ses). Am inregistrat varianta inseala pentru insala. Sa discutam verbul din fondul vechi al limbii, a insela. Un sens invechit al lui a insela: a pune saua pe cal, a inseua. Se conjuga: Eu insel calul. Din literatura, am notat secventa: "Sa-nseli un cal prin iarba ne-nceputa". Sensul este echivoc, a insela un cal poate avea si celalalt sens: a pacali, a amagi, a induce in eroare, a abuza de buna-credinta a cuiva. Expresia: A insela asteptarile - a dezamagi. Se poate spune ca politica, de dupa 1989, "a inselat asteptarile poporului roman". Despre simturi, facultati psihice: A nu (mai) functiona bine, a da o imagine eronata, neconforma realitatii. Se spune: Ma insala memoria. A se insela - a-si forma o parere eronata despre cineva sau ceva; a gresi. A insela are si sensul: a incalca fidelitatea conjugala, cu sens generalizat: a fi necredincios in dragoste. Si inca un sens: a ademeni, a seduce o fata, o femeie. A insela cu sensul a amagi, a induce in eroare, este prezent in scrisul eminescian. "Arald! De nu ma-nsala privirea ta, esti mort!" si "Azi cand fraza lustruita nu ne poate insela". Reflexivul a se insela, cu intelesul a gresi: "Nu-i minune ca simtirea-i sa se poata insela". Verbul a (se) insela, cu toate sensurile, se conjuga: eu (ma) insel, tu (te) inseli, el, ea, ei, ele (se) insala, sa (se) insele etc. Infinitivul lung, inselare, s-a substantivat: actiunea de a (se) insela si rezultatul ei; insela ciune, iluzie, amagire. Dam un citat din proza eminesciana: "Aceasta-i o inselare de sine...". Adjectivul inselat are toate sensurile amintite ca verbul a (se) insela. La inselare, am notat si sinonimul i