Monologuri cu scriitori. Alex. Stefanescu. Visez sa ma simt acasa in Romania.... Nu pot sa uit o seara frumoasa de vara, petrecuta acum cinci sau sase ani la Bruxelles, intr-o piata din centrul orasului, dominata de o veche catedrala. Erau acolo multi tineri imbracati neglijent, dar curat, care se dis...
Monologuri cu scriitori
Alex. Stefanescu
Visez sa ma simt acasa in Romania...
Nu pot sa uit o seara frumoasa de vara, petrecuta acum cinci sau sase ani la Bruxelles, intr-o piata din centrul orasului, dominata de o veche catedrala. Erau acolo multi tineri imbracati neglijent, dar curat, care se distrau intr-un mod simpatic. Cand unul dintre ei urca pe o estrada si juca timp de cateva minute rolul de artist, cantand, recitand versuri sau dansand, ceilalti il aplaudau frenetic sau radeau - fara nimic rautacios - de stangacia lui. La restaurantele din apropiere, cu mese asezate sub cerul liber, maturii mancau si beau in tihna, serviti de chelneri plini de solicitudine si discreti. Totul era demn de incredere si pasnic. Muzica - nezgomotoasa, dar o adiere de muzica - te indemna sa visezi.
Ma uitam cu invidie la belgienii care se simteau acasa la ei si se bucurau fara griji de o seara frumoasa de vara. Erau in deplina siguranta. Stiau ca mancarurile si bauturile de pe masa nu sunt falsificate, ca bancnotele din buzunare nu li se devalorizeaza de la o ora la alta, ca tinerii din piata sunt bine crescuti si nu vor deveni agresivi sau indecenti. Mai stiau ca nu exista in preajma lor hoti de buzunare care sa le pandeasca fiecare miscare si, in eventualitatea ca totusi ar exista, exista si politisti care vegheaza.
Ce mult imi doresc sa ma simt si eu in Romania ca belgienii in Belgia! Deocamdata, nu exista in lume o tara a mea. In Belgia ma simteam strain, pentru ca nu aveam amintiri comune cu cei de acolo. Dar si in Romania ma
