Craciunul cu... scriitori. Traian T. Cosovei . "Sa nu ne uitam sperantele...". Un Craciun "verde-vis". - Amintirile de Craciun sunt decorate, de obicei, cu privelisti romantice: liniste si zapezi. Dvs. sunteti bucurestean get-beget. Cum arata Craciunul unui copil care a crescut pe asfalt?. - Eu am co...
Craciunul cu... scriitori
Traian T. Cosovei
"Sa nu ne uitam sperantele..."
Un Craciun "verde-vis"
- Amintirile de Craciun sunt decorate, de obicei, cu privelisti romantice: liniste si zapezi. Dvs. sunteti bucurestean get-beget. Cum arata Craciunul unui copil care a crescut pe asfalt?
- Eu am copilarit prin anii 50-60, ani saraci din punct de vedere financiar, dar vremurile erau foarte frumoase, si in Bucuresti. Sau poate asa le vedeam cu sufletul de atunci. Iarna si sarbatorile aveau in ele ceva curat. Sufletele erau mai curate, ba chiar zapada parca era mai curata ca acum. Greu de crezut, dar in anii de-atunci, in Bucuresti zapada era sclipitoare, iar atmosfera de sarbatoare o simteai din plin... Eu locuiam intr-o casa care avea gard comun cu ambasada Americii, o casa veche, cu camere uriase, inalte de peste patru metri, o casa de artisti: colocatarii erau scriitori, poeti, regizori... Plus un student la Medicina, foarte frumos, care ocupa o parte din mansarda. Ei, si studentul acesta era cel care an de an juca rolul lui Mos Craciun. Avea si costum rosu, cu tunica pana la pamant, cu tichiuta, cu mustati si cu o barba monumentala, confectionata din vata. Iarna dupa iarna, el facea turul casei, bucurand toti copiii vecinilor. Apoi, noi spuneam poeziile pregatite din timp. Totul a fost bine pana intr-un an, cand studentul cel frumos - Dumnezeu sa-l odihneasca, fiindca s-a prapadit de inima, la scurt timp dupa ce a absolvit facultatea - n-a putut sa-si mai implineasca si acea "indatorire" anuala. Cel care i-a prelua
