Imparatul horelor . Grigore Lese. Pentru reporterii revistei "Formula As", horele lui Lese sunt cantece insotitoare de drum. Le luam cu noi peste tot, in toate plecarile noastre prin tara, le ascultam in tren, in masina, in caruta, pe dealuri si in paduri, atunci cand munca ne ingaduie un ragaz. Cante...

Imparatul horelor

Grigore Lese

Pentru reporterii revistei "Formula As", horele lui Lese sunt cantece insotitoare de drum. Le luam cu noi peste tot, in toate plecarile noastre prin tara, le ascultam in tren, in masina, in caruta, pe dealuri si in paduri, atunci cand munca ne ingaduie un ragaz. Cantecele lui Lese sunt ziditoare de suflet. Un leac pentru toate dorurile care incap intr-un dor: de tara, de trecut, de iubire, de Dumnezeu. Suntem bucurosi ca acum, in pragul sarbatorii luminoase a Craciunului, gazduim in paginile revistei pe Imparatul horelor romanesti, muzica stramosilor nostri, cu sorgintea in Rai

"Fie ca-s in Cluj, fie in Targu-Lapus, fie in Bucuresti, imi place sa ma duc in cimitir, sa vad cine a trecut la cele vesnice. In anii din urma, multi prieteni de-ai mei din sat au trecut la lumea cu dor. Intotdeauna, de Ziua Mortilor, de Sfintii Mihail si Gavriil, de Craciun, de Pasti, trec si aprind lumanari la cimitir, la mormintele rudelor, cunoscutilor. Asa am sa fac si de Craciunul acesta. Am multe cantece care se leaga de oamenii care s-au dus: "Nu-i lumina nicari", "O, moarte, ce ti-as plati", "Codrule cu frunza lunga". Stiu sigur ca atunci cand le cant, se bucura de ele si dusii de pe lumea cealalta."

Copacii cu cantece

Imi placea, cand eram copil, sa ma urc in copaci si sa cant de-acolo. In copaci era scena mea. Imi placea sa umblu prin padure, sa-i ascult glasurile, sa beau apa din izvor. Toate iti vorbesc, daca stii sa le asculti. Cantecele le cantau mama mea, oamenii din sat. Nu scapam nici o nun