Speriat pe buna dreptate ca tot importam, fara sa avem si ce da la export, Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale, a invitat bancile particulare care dau credite pentru consum sa se astampere. Le-a sfatuit sa-si indrepte generozitatea catre clientii care cer credite pentru investitii. Logica d-lui Isarescu e aproape imposibil de contrazis. Magazinele astea importa si vand obiecte care nu produc nimic. Un televizor, un aragaz inseamna bani carora le-ai pus cruce. Iar daca acest circuit functioneaza - si deocamdata duduie! - importurile vor creste, fara ca exporturile sa se miste in sus. Privind strict mecanismul, d-l Isarescu are perfecta dreptate. Dar daca largim nitelus perspectiva, vom vedea ca din aceasta frenezie a cumparaturilor care i-a luat pe multi dintre noi, ar putea sa rezulte si altceva decat dezechilibrul intre valuta care intra si valuta care iese din tara. Sistemul asta de rate care le ingaduie multora sa simta ca le creste importanta in propriii lor ochi poate fi si un imbold pentru iesirea din pasivitate si pentru schimbarea psihologiei de supravietuitori a multora dintre noi. Un televizor nou sau un frigider, chiar un aragaz pe care si-l aduce omul in casa sunt un inceput. Nu te mai simti refuzat social si condamnat sa-ti reprimi orice dorinta de mai bine, fiindca faci parte din categoria celor care sunt priviti cu suspiciune chiar din clipa in care intra in magazin. Se vede pe tine ca esti un sarantoc nenorocit care n-are de unde sa scoata nu stiu cate milioane pentru a-si cumpara televizorul sau frigiderul caruia ii da tarcoale. Cand vezi ca e loc si pentru tine si simti gustul victoriei ducand acasa un lucru nou, capeti un curaj direct proportional si in a cauta o slujba mai buna si in a incerca o aventura pe cont propriu.

Mi s-ar putea replica - foarte corect - ca mare parte dintre cei care se inghesuie sa cumpere in rate, azi