Viaţa ca palimpsest
Într-o vreme cînd prozatorii nu prea mai au gust pentru roman, cînd romanul însuşi se caută, fără a-şi găsi o identitate mulţumitoare, apariţia fiecărei cărţi aparţinînd genului ar trebui salutată.
Deşi publicate într-un asemenea context, cele două romane ale Florinei Ilis, Coborîrea de pe cruce (Ed. Echinox, Cluj, 2001) şi Chemarea lui Matei (Ed. Echinox, Cluj, 2002) au trecut aproape neobservate. Nici obţinerea Premiului de debut al Editurii Univers pentru Chemarea lui Matei n-a trezit mai multă curiozitate. Sigur, nu e uşor să parcurgi un text de peste două sute de pagini. Ce să mai vorbim despre celălalt care însumează peste patru sute!
Despre Florina Ilis ştim destul de puţine lucruri, cele aflate de pe ultima copertă a cărţilor sale: s-a născut în 1968 în Bihor, a absolvit Facultatea de Litere din Cluj în 1992, a fost nominalizată în 1998 la concursul de dramaturgie UNITER cu piesa De-a v-aţi ascunselea, a realizat împreună cu Rodica Frenţiu volumul Haiku şi caligrame (Ed. Echinox, Cluj, 2000)
Ca romancier, Florin Ilis se ambiţionează să scrie romane complexe, eventual originale, prin stilistica textului şi, în orice caz, cu deschideri spre metafizic. Deşi motivele biblice, temele de asemenea factură nu lipsesc, ba chiar devin extrem de semnificative în economia romanelor, ele nu acaparează sensurile date existenţei umane, nu copleşesc, par numai un nucleu de la care porneşte totul sau unul în care totul se întoarce, diafan, discret, de la sine.
Ceea ce o interesează pe autoare este fiinţa umană şi încercările ei de a se construi şi de a-şi găsi o identitate, prin iubire, artă, relaţia cu divinitatea şi cu societatea. Experienţe fundamentale, nu?!
Ce reuşeşte?! Reuşeşte să creeze personaje, nu atît duse de un fir epic, cît, mai ales, ghidate de u
