Singurul sfânt religios creştin din lume care a intuit Unitatea Creaţiei terestre, globalitatea vieţii vii de pe pământ incluzând în ea toate necuvântătoarele de jos până în văzduh, anticipând astfel cu o modernitate genială mişcarea ecologică de astăzi aflată abia la începuturile ei şi cu urmări politice sigure în viitor, a fost italianul Francesco d’Assisi, François cum îi spun francezii. Numele sfântului este legat de Giotto, contemporan cu el, şi care în trei cicluri de mari fresce a pictat viaţa lui, opere aflându-se la Assisi şi la Florenţa. Rareori se întâmplă ca un artist de anvergura lui Giotto să se întâlnească şi să descrie existenţa unui Om al Duhului sfânt pe măsură.

Partidul ecologist, de oriunde din lume, dacă ia lucrurile în serios (şi, dacă se poate... şi în România), ar avea o temelie de sprijin fără de seamăn în lume. Un inovator al picturii concrete şi un reformator al spiritului, amândoi din primele două secole ale mileniului al doilea – încă înainte de propriu-zisa Reformă europeană.

Pe sfânt îl mai avem pictat cu încă doi oameni ai bisericii, dând de mâncare păsărelelor strânse în jurul lor, numele autorului picturii din păcate uitându-l. În schimb, mi-l aduc bine aminte pe Giovanni da Milano care l-a pictat în cadrul unui triptic cu o carte groasă sub braţul stâng, Sfânta scriptură probabil. Dar, interesant, de un roşu aprins. Ceea ce merge cu doctrina democratică universală de stânga a întregii Creaţii divine.

La Paris, în luna octombrie 2003, de câte trei ori m-am dus la biserica Saint Germain des Prés din piaţa cu acelaşi nume şi la Nôtre Dame des Prés de pe bd. Montparnasse, şi de patru ori la Luvru, şi încă mi se pare că totul nu a fost decât o vâjâială...

Textul, prima frază a predicii adresată de sfântul italian al păsărilor pe care, la începutul acestui serial, am promis că