A murit Pavel Câmpeanu

În revista 22 (nr. 716), două interviuri. Dl Livius Ciocârlie ia apărarea elitelor, nu şi pe a elitiştilor. Întrebările aparţin unui tînăr critic, Marius Chivu, care i-a citit dlui Ciocârlie cărţile. (Precizarea nu e chiar inutilă, dat fiindcă nu se întîmplă des acest lucru.) Stimulat, evident, autorul Burgtheaterului provincial are ocazia să se destăinuiască: modest, sincer şi pesimist, cum îl ştim. * Al doilea intervievat, dl Ştefan Agopian, profită şi el de profesionalismul întrebărilor şi se confesează. Doar că singura obsesie temeinică (în interviu, nu în cărţi, unde obsesia este alta!) este dacă şi cum a fost înţeles de cei care i-au comentat cea mai recentă carte, Fric, de la Editura Polirom. Dl Agopian a uitat principiul de la „Junimea”, unde cei care citeau din operele lor ascultau comentariile şi tăceau. Aşa că au rămas filosofi unii dintre ei, vorba cunoscută. Deasupra paginii cu spovedania dlui Agopian, o fotografie recentă a scriitorului: gură strînsă într-un rictus de dispreţ. Al unui scriitor pe care critica nu-l mai răsfaţă. Să fie de vină critica? Să fie de vină scriitorul? * În acelaşi număr, dl Mircea Iorgulescu discută o carte de memorii, Periscop, a dlui Constantin Eretescu, opera unui intelectual serios, care a suferit în tinereţe de pe urma regimului comunist, emigrînd ulterior în SUA, şi despre care am citit puţine comentarii în presa centrală. Exmatriculat de la Filosofie în 1959, reprimit la Filologie, dl Eretescu a fost o vreme profesor în comuna Copăceni aflată între Bucureşti şi Giurgiu, apoi a lucrat la Institutul de Etnografie şi Folclor, unde l-a angajat Mihai Pop. Mărturisirile dlui Eretescu sînt emoţionante, calme şi concise. Autorul nu se lamentează şi nu recriminează. Comentatorul notează şi excelenţa portretisticii. O cronică necesară şi reparatoare. * Din revista 22 aflăm că