În ultimii ani, Cornel Mihai Ungureanu a publicat atât în presa scrisă (Dilema, 22, Vatra, Ramuri), cât şi în revistele electronice: Norii, Respiro, LiterNet. A fost selectat cu proză în antologiiile on-line Noesis (vol. IV, 2001), LiterNet (vol, II, 2002) şi Respiro (Dacia, 2003). După debutul pe suport electronic cu Treptele din faţa casei (LiterNet, 2002), anul acesta a debutat şi pe hârtie cu romanul Paşii şarpelui urmat, la scurt timp, şi de un volum de povestiri scurte. Am însă impresia că povestirile sunt scrise înaintea romanului sau măcar în paralel. Respiră aceeaşi atmosferă şi sunt scrise, în sensul larg vorbind, la fel. Le consider pe amândouă cărţi de debut şi voi începe cu volumul de proză scurtă.

Personajele povestirilor din Un fluture albastru sunt, fără excepţie, adolescenţi sau tineri aflaţi la vârsta biologică şi psihologică când sentimentele complicate ale iubirii le dau bătaie de cap. Avem în aceste povestiri toată gama situaţiilor iubirii: înstrăinări, despărţiri, certuri, gelozii, apropieri, momente de singurătate şi melancolie şi, în general, o serie întreagă de secvenţe de cuplu. Nu lipseşte lirismul şi nici chiar finalurile cam melodramatice. Început de vară este o frumoasă povestire în care un puşti trece prin experienţa descoperiri misterioasei feminităţi a unei colege de şcoală în acelaşi timp cu moartea bunicii.

În general, câteva lucruri trag povestirile în jos. Câteva trucuri, în fond, pe care, fără îndoială, că tânărul prozator le va deprinde în viitor. Stângăcii ale debutului pot fi observate atât în construcţia tramei povestirilor, cât şi în scriitură. Poveştile sunt atât de... clasice, încât pot fi luate drept banale şi schematice, previzibile chiar de la un punct încolo. Multora le lipseşte, până la urmă, exact aura unei mărci personale sau măcar puţin mai multă ambiţie în a încerca ceva mai mult. Co