"Sa stam acasa, ca statul plateste!". Fapt incredibil intr-o economie de piata functionala, acest indemn va avea un suport cat se poate de real in Romania anului de gratie 2004. Pentru zeci de mii, "Sa stam acasa, ca statul plateste!". Fapt incredibil intr-o economie de piata functionala, acest indemn va avea un suport cat se poate de real in Romania anului de gratie 2004. Pentru zeci de mii, poate chiar sute de mii de angajati sau potential angajati, va fi mai rentabil sa renunte la slujbele lor, respectiv sa nu-si caute un loc de munca si sa taie, daca vor, linistiti, frunza la caini. De ce sa-si manance sanatatea trudind "la saiba", cand foarte bine pot face "naveta" intre dormitor si bucatarie, primind din partea statului diverse ajutoare banesti si materiale care, insumate, fac cat un salariu?! Iata exemplul unui parinte care are de intretinut 4 copii. Daca munceste, castigand un salariu mediu brut pe tara, vine acasa cu 5 milioane. Cu alocatia de sustinere pentru copii se strang 6 milioane jumate. Cam tot atat se face prin nemunca, incasand venitul minim garantat, ajutorul pentru plata caldurii si alocatia de sustinere. Unde mai pui ca primariile ajuta cu mancare gratuita, rechizite pentru copii si alte produse, care reduc substantial din cheltuielile altfel strict necesare. Paradoxul este si mai aiuritor, daca ne gandim ca toate astea se petrec intr-o tara care se confrunta cu o grava criza a sistemelor de asistenta si de asigurari sociale. Criza este generata de faptul ca nu sunt suficienti contribuabili. Suntem inca departe de pragul psihologic de 5 milioane de angajati, iar din banii colectati de la acestia trebuie platite 6,2 milioane de pensii, zeci de mii de indemnizatii de maternitate si sute de mii de indemnizatii de crestere a copiilor in varsta de pana la doi ani, 5,3 milioane alocatii universale pentru copii si alte milioane de alocatii suplimentare