O camera de 2/3, cu doua ferestre mici, pe care abia patrunde lumina. In mijloc, un singur pat, un dulap si un patut in care doarme un copilas de doar doua saptamani. O mica soba care umple camera de fum si cateva lemne care ar trebui sa ajunga toata iarna pentru a incalzi micuta incapere. Cam la atat se rezuma "averea" familiei Gabrielei Boiceanu, din Becicherecu Mic. Si asta cu toate ca cei doi soti, impeuna cu cei doi copii, unul de doi ani si altul abia nascut, ar putea sa locuiasca in conditii mult mai bune. Camera in care stau este o anexa a casei parintilor lui Ioan Boiceanu, insa din cauza neintelegerilor cu parintii, sotii au trebuit sa se mute in singura camera disponibila din casa parinteasca. In urma cu cinci ani, sotii Boiceanu aveau propria locuinta, in Timisoara. "Am avut un apartament pe care l-am vandut si ne-am cumparat o casa, undeva la marginea Timisoarei. De patru ani, ne-am mutat la in casa parintilor mei, la Becicherecu Mic. Fratele meu este bolnav psihic si am zis ca este mai bine sa fim aproape de parinti, sa-i ajutam si noi cum putem", spune Ioan. Lucrurile au mers bine o scurta perioada de timp, dupa care au inceput discutiile. Atmosfera tensionata nu s-a calmat nici dupa ce a venit pe lume primul copil, acum in varsta de doi ani. Pentru a gasi putina liniste, Gabriela impreuna cu sotul ei au decis sa se mute in singura camera care mai era disponibila: o anexa insalubra, care la momentul respectiv avea acoperisul spart. "Am facut si noi ce am putut. Eu lucrez la o spalatorie auto in oras, salariul este mic. Sotia este in concediu de maternitate si ia doar o parte din salariu, asa ca ne descurcam foarte greu", povesteste capul familiei Boiceanu. Greutatile au crescut o data cu venirea pe lume, in urma cu doua saptamani, a celui mai mic membru al familiei. Daca problema acoperisului au rezolvat-o, sotii Boiceanu nu stiu cum vor reusi sa iasa