O rugăminte Dragi "Dilema"-tici, M-am hotărît greu să vă scriu, pentru că deşi sînt un cititor fervent al dvs., nu am reuşit deloc să fac acest "pas" fiind luat cu "valurile" vieţii. Am vrut s-o fac pentru a vă mulţumi şi pentru faptul că aveţi o ţinută de invidiat. De circa 1 an, timpul "liber" s-a mărit considerabil, în ceea ce mă priveşte, dar cred că folosesc un eufemism, deoarece numai liber nu pot să-i spun, pentru că mă aflu în penitenciarul Rahova, unde ispăşesc o pedeapsă de 4 ani. Asta e, aşa e viaţa! Se mai întîmplă şi altora. V-am scris, pentru că o singură rugăminte am la dvs. Lucrul care îmi lipseşte cel mai mult este ceva de citit. V-aş rămîne recunoscător dacă a-ţi fi atît de buni şi mi-aţi trimite cîteva cărţi, bineînţeles avînd şi alt coleg care suferă din aceeaşi cauză şi cu care voi împărţi acest dar. Am speranţa că nu v-am cerut prea mult, dar pentru că sînt unde sînt am îndrăznit să vă cer acest lucru. Cu speranţa că voi găsi înţelegere la dvs. şi eventual un răspuns. Vă mulţumesc anticipat Mihai Gh. TEODORESCU

Şos. Alexandriei 154. Cam. 201

Secţia II-a, Bucureşti, Cod 051527 N.red.: V-am trimis, urgent, cîteva cărţi, în ziua de 16 decembrie. Confirmaţi-ne primirea şi, desigur, după lectură, dacă v-au plăcut sau nu. Ne-aţi emoţionat. Vă rugăm să aveţi grijă de dvs. Uimirea în faţa coerenţei Am o colegă la facultate care din cînd în cînd se întrerupe şi mă apostrofează că "nu-i povestesc nimic". Acest lucru îmi provoacă aproximativ trei momente brutale de maximă concentrare mentală în care homunculusul meu aleargă disperat prin arhive căutînd măcar o chitanţă a amintirii zilelor trecute. Degeaba. Nu că amintirea n-ar fi acolo, ea e acolo, n-am nici o problemă cu memoria, doar că forma în care se găseşte amintirea e nepotrivită naraţiunii (nu întîmplător folosesc acest cuvînt abject). Unii oameni au în cap funcţionari care ţin evi