Întîmplările de mai jos s-au petrecut pe la începutul lunii septembrie. Era în plină campanie electorală pentru postul de guvernator al regiunii Nord-Est din Rusia, post rămas vacant după demisia, în iunie, a lui Vladimir Iakovlev. Miza adevărată şi extrem de importantă era, de fapt, controlul deplin asupra oraşului Sankt-Petersburg, ai cărui locuitori nu votaseră, în urmă cu patru ani, pentru candidatul susţinut de Vladimir Putin. Liderul de la Kremlin nu se împăcase, bineînţeles, deloc cu ideea că marele oraş de pe malurile Nevei rămînea în afara zonei sale de influenţă, zonă care, în viziunea democratică a fostului ofiţer KGB, trebuie să se suprapună cu întreg teritoriul sfînt al măicuţei Rusia. Aşa că preşedintele s-a pus pe treabă şi a declanşat o violentă campanie împotriva lui Vladimir Iakovlev, bombardîndu-l - prin intermediul presei şi televiziunii, despre care ştim cît de independente şi de libere sînt în Rusia - cu tot felul de acuzaţii: deturnări de fonduri, abuzuri în funcţie, conflicte de interese etc. Campania a fost cît se poate de eficientă iar imaginea lui Iakovlev se deteriorase considerabil. Cînd guvernatorul era aproape de knock-out, Putin a făcut o mişcare neaşteptată, de o generozitate înduioşătoare: i-a oferit, în schimbul demisiei, un post oarecare în guvern, acela al responsabilului cu reforma serviciilor municipale. Iakovlev a avut slăbiciunea (înţelepciunea?) să accepte să fie trecut pe linie moartă şi, ca prin miracol, toate teribilele acuzaţii au dispărut una cîte una şi nici o acţiune judiciară nu a fost declanşată împotriva fostului guvernator. Actul doi bis. Reintră în scenă Valentina Matvienko, cea care îl înfruntase, fără succes, pe Iakovlev în alegerile din 2000. Între timp, Putin o numise, drept consolare, adjunctă a prim-ministrului, iar în martie 2003 o delegase reprezentantă a Kremlinului în (coincidenţă!) regiunea de No