* Master and Commander: La capătul Pămîntului / Master and Commander: The Far Side of the World (SUA, 2003), de Peter Weir .

Să nu vă duceţi la Master and Commander - primul film al lui Peter Weir, de la The Truman Show (1998) - ca la o continuare a Piraţilor din Caraibe: genul acela de bravură bufonă nu se numără printre semnele particulare ale unui film de Weir. Filmele lui cele mai personale - precum Stare de şoc (care a trecut neobservat prin cinematografele noastre) sau Un an de cumpănă (care trece din cînd în cînd prin programul TCM, de fiecare dată sub observaţia mea drăgăstoasă) - arată de parcă s-ar fi întîlnit cu o fantomă. În noul lui film, plasat în 1805, cînd numai flota britanică îi mai rezistă lui Napoleon, iar "oceanele sînt noile cîmpuri de bătălie", corabia H.M.S. Surprise chiar se întîlneşte cu o fantomă - o corabie franceză care se cheamă Acheron, dar care e atît de imprevizibilă în apariţiile sale, atît de sinistră în ubicuitatea ei, atît de aproape de invulnerabilitate încît marinarii englezi deduc că însuşi "diavolul e la cîrmă" şi o poreclesc Fantoma. Atunci cînd Surprise cade pradă unui calm plat, unei toropeli vecine cu moartea, aceiaşi marinari dau vina pe un ofiţer de punte; se conving că nefericitul e blestemat şi încep să vorbească despre Iona. Răul se răspîndeşte pe toată corabia. Asistăm la o confruntare între căpitan (Russell Crowe) şi doctor (Paul Bettany): primul consideră că ofiţerul de punte şi-a făcut-o cu mîna lui, căutînd să fraternizeze cu echipajul, deci dînd dovadă de slăbiciune în faţa unor oameni care nu cer egalitate, ci autoritate - cer să fie mînaţi cu biciul şi butoiul de rom; celălalt crede că atît biciul cît şi butoiul ar trebui aruncate peste bord. Nu e doar un conflict de idei, e o rară ciocnire între convingerile care stau chiar la temelia a două vieţi, şi e cu atît mai dramatică, mai năucitoare,